Voi (mai) visați cu școala?

Un leitmotiv puternic al viselor mele este școala. Când chiar eram la școală aspectul frapant al viselor de genul acesta erau situațiile penibile în care mă regăseam brusc și pe care nu le puteam controla (sigur ați visat și voi lucruri asemănătoare). Am citit la un moment dat, prin facultate, Interpretarea Viselor a lui Freud și pe atunci totul a ajuns să aibă sens. Adică ceea ce visam nu era deloc ieșit din comun.

Acum, însă, când a trecut un an de când m-am așezat ultima dată într-o bancă mi se pare extrem de ciudat să visez cu școală, colegi, profesori, lucrări/examene. Mai ales că de cele mai multe ori personajele, locurile, situațiile sunt remixate și mă vizez în banca de liceu cu profersori de generală sau altele asemeni.

În lista mea micuță de prieteni de pe Facebook mai am și școlari. Îmi dau seama după statusurile legate de învățat, teze șamd. Când le văd update-urile, ceva tresare în mine. 🙂 Anul acesta parcă nu am așa mulți bacalaureați și, deci, este relativă liniște referitoare la bacalaureat dar anul trecut am fost martoră a destul de multe emoții în acest sens. Ciudat este că studenții, cu ale lor sesiuni, nu reușesc să-mi trezească atât de tare empatia precum cei mai mici. Cred că am trăit mult mai intens liceul. 🙂

De fapt… cred că mi-e dor de școală. Niciodată nu mi-am imaginat viața fără școală. Cumva a fost cea mai îndelungată constantă a vieții mele. Dacă unii abia așteaptă să scape de școală, eu mereu m-am gândit că-mi voi petrece mult timp cu ea. Oricum aveam de gând să mă înscriu la doctorat și cred că acesta este modul inconștientului meu de a-mi spune că ar cam fi cazul să mă mobilizez în acest sens.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *