Astăzi, înainte să-mi închid calculatorul la birou am vrut să dau un tweet zicând: Before writing on a subject I am not quite familiar with, I spend a lot of time taking in that subject. A lot! Pe urmă m-am răzgândit și am considerat că este un subiect demn de dezbătut. Acum, să și explic în română ce am vrut să zic, cu speranța că nu se va pierde din sens, respectiv, adăuga nonsens.

Când scriem despre un subiect factual, mai ales dacă suntem familiarizați cu el, e destul de simplu. Bineînteles, și acesta presupune research și punerea la punct a ideilor, informațiilor dar procesul este unul destul de metodic. De culegere, i-aș zice eu.

În cazul textelor de inspiratie, lucrurile se complică un pic. În primul rând, pentru că acestea necesita inspirație. Sunt multe referințe pe internet despre cum să ne întreținem creativitatea dar, totuși, aceasta nu poate funcționa chiar la comandă. De aceea, avem aici de a face cu un alt proces, mult mai time-consuming, pe care l-aș numi de extracție. Diferența dintre a culege și a extrage constă în faptul că atunci când culegem informații luăm un pic dintr-o parte, puțin din cealaltă, le validăm alăturarea, le dăm un sens și… gata! A nu se înțelege că este ceva ce se face din două bătăi de palme, mă refer strict la proces.

În schimb, atunci când extragem o informație forma brută a acesteia nu este de niciun ajutor. Ea este doar un declanșator spre altele care încă nici nu au fost zise, sau gândite așa cum urmează să o facem noi.

Eu, atunci când fac research (indiferent dacă scopul este de a culege sau extrage) simt că mă încarc cu informațiile găsite. Datorită attention span-ului meu destul de limitat, ajung și la supraîncărcare (cred că suntem cu toții familiariarizați cu conceptul de information overload).

În momentele acestea de supraîncărcare simt nevoia unei… descărcări. Unload-ul îl fac tot prin informație (am zis la un moment dat că sunt dependenta de ea, nu mă dezic :P) dar prin a accesa lucruri aleatoriu care nu au legătură cu subiectul asupra căruia mă focusam.

Aici intervin rețelele sociale. Dacă Facebook și Twitter nu mă repară, ajung și prin Google Reader, respectiv pe Tumblr. Intervine, cu alte cuvinte, procrastinarea. Culmea este că, de cele mai multe ori, aici se conturează ceea ce am extras în procesul anterior și rezultă ideile cu care lucrez ulterior, respectiv ‘vorbele de duh’.

Întrebarea este: cum poate fi optimizat acest proces pentru a elimina cat mai mulți timpi morți?