In urma cu 3 zile l-am pierdut pe Igor. Prea putin conteaza cum. Ideea este ca l-am pierdut in cel mai stupid mod si context posibil, avand in vedere cata grija aveam de obicei de el. Este cel putin evident faptul ca m-a afectat foarte mult pierderea lui, ca m-am agitat (si inca ma agit) sa fac toate demersurile necesare ca sa stiu ca am facut tot ce puteam face pentru recuperarea lui. Si da, sunt o bataie de cap pentru prietenii mei care incearca sa inteleaga prin ce trec. Si sunt o si mai mare bataie de cap pentru cei care nu au habar sau privesc lucrurile la modul superficial. Really sorry.
Dar, nu conteaza. Sunt constienta ca nu e normal sa fac atata caz ca am pierdut un obiect. Si chiar de ma conformez intr-un final, nu dau nume la obiecte ca sa-mi fie totuna cand le pierd. E la mintea cocosului asta, as zice eu. 😛
Ceea ce m-a surprins pe mine placut in acest context neplacut este faptul ca am avut o revelatie. O revelatie mult-asteptata, as zice eu. Care m-a facut sa zambesc (poate nu la propriu, dar sigur in sinea mea) de bucurie ca am descoperit ceva ce asteptam de mult sa descopar. Estte vorba despre ceva despre mine, despre ceea ce vreau sa fac.
Simteam de ceva vreme ca-mi lipseste un scop. Acesta a fost si principalul motiv pentru care am lasat multe sa se intample dupa voia vantului sau dupa cum le lua si ducea valul. Speram sa ma regasesc si pe mine undeva pe parcurs. Pana la urma, valul acesta a adus ceva pozitiv cu sine. Mi-a adus ceva la care sa visez. Si sunt atat de fericita incat mi se pare ca-l tradez pe Igor, fiind astfel.
In ciuda pierderii suferite, astazi a fost una dintre cele mai bune zile ale mele datorita acestei mult asteptate revelatii. Abstract, nu? Asa incepe o saptamana interesanta…