Stai umpic!?

Poate știe cineva și are un pic de timp să-mi explice originea cuvântului „umpic”. Nu o dată mi s-a întâmplat să văd această grozăvie scrisă. Ba pe rețele sociale, ba prin posturi pe blog, ba chiar de către prieteni (de la care nu mă așteptam) pe messenger. Nu am îndrăznit să le atrag atenția, dar mi s-a ridicat un semn de întrebare.

Principalul motiv pentru care nu am zis nimic despre toată treaba asta a fost faptul că știu că generații anterioare au învățat o limbă română puțin altfel. Mă refer, la „sînt” care a devenit „sunt”, „î” care a devenit „â” și altele care probabil pe vremea mea nici nu se mai menționau. La drac, nici eu nu am învățat să scriu „nicio” și „niciun”. DOOM-ul a decis să ușureze viața oamenilor și le-a alipit.

Degeaba, însă, deoarece văd în continuare oameni ce scriu „vre-o”, „vre-un”. Iar conform unor lingviști scopul alipirii a fost tocmai ca să se evite astfel de confuzii. Ups, că nu le-a ieșit!

Bine, și eu am bube. De exemplu, mi s-a împământenit în minte utilizarea cuvântului „ce” cu sens de „pe care” și „de” cu sens de „dacă” și chiar înlocuitor de „că”. Sunt reminiscențe din lecturile copilăriei. Am citit multe basme (când zic multe mă refer la culegeri de câte 500 pagini, pe săptămână, o vară întreagă).

Erau scrise în limbaj popular și acesta s-a cam lipit de mine. Nici nu-mi dau seama când îl folosesc. Eu îl consider un avantaj în discursul oral deoarece amestec la regionalisme de nici nu mai știi de unde să mă iei. Dar în scris pare să mai și deranjeze.

În orice caz, nu-mi explic de la ce ar putea fi reminiscență „umpic”. Eu nu țin minte să fi văzut scris așa prin nicio carte. De ce l-ar scrie, deci, oamenii așa?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *