Astazi spunea Grapefruits ca e minunat sa sti ca cineva te iubeste, ca ii e cuiva dor de tine, dar ce te faci atunci cand sti ca esti o povara pentru persoana pe care tu o iubesti? Ce faci atunci cand sti ca cel iubit iti zambeste si in mintea lui e cu totul altceva? E cel mai frumos sentiment sa sti ca tu esti motivul fericirii cuiva si cel mai dureros sa sti ca pentru acel cineva tu nu esti un motiv de bucurie, ci doar “ceva ce trebui sa indure”.

Astazi am aflat niste lucruri care m-am tulburat, la care nu ma asteptam acum pentru ca totul era frumos in aparenta. Prea frumos sa fie adevarat. Ati avut 19 ani si stiti cum e sa iubiti la varsta asta, cat de frumoasa vi se pare viata si cat de roz e. Eu nu o vad prea roz, nici macar rosie nu este. Au existat persoane care mi-au spus ca ceea ce simt eu nu e iubire, ca la 19 ani nu poti sa iubesti. Si ce iti pasa tie care sunt sentimentele mele, te incalzeste cu ceva ca mie mi se pare ca iubesc sau iubesc cu adevarat? Stiti care e cel mai urat lucru la 19 ani? Sa te prefaci ca esti ok pentru ca asta vor ceilalti sa auda.

Nu imi plac persoanele care rad de sentimentele mele, din tot felul de motive absurde. Atata timp cat pentru tine nu simt nimic, nici macar prieteni nu suntem ar fi bine sa nu mai faci pe zmeul si sa taci. Sunt om si am sentimente. De ce judecam? De ce judecam sentimentele altora? Pentru ca noi nu le-am simtit inca? De ce nu putem sa vedem cat de frumos e zambetul unei persoane atunci cand iubeste? De ce sunt oamenii rai? De ce eu sunt rea uneori? De ce…de ce?

Mi-am dat seama ca oricat as incerca sa fiu draguta sa ma inteleg cu unii oameni ei continua sa ma calce pe coada crezandu-se zmei. O sa zburati intr-o buna zi daca va tot umflati in pene, dragi mei;)