Când eram mică adoram să citesc basme şi să stau ore întregi să mă pierd în poveştile din 1001 de nopţi.
Săream din una in alta, în căutarea uneia fără sfârşit.

Am crescut şi am învăţat că poveştile au sfârşit şi că din asta vine farmecul lor, că unii oameni pleacă din viaţa ta pentru a le face loc altora şi oricât ai vrea să dai timpul înapoi sau oricât ai incerca să duci o poveste la nesfârşit, timpul nostru este limitat şi finalurile, binevenite.

Şi totuşi, derulăm unele poveşti la nesfârşit, în speranţa unui alt final. Le continuăm doar în minte pentru că în realitate nu-şi mai au rostul, alimentându-le cu fiecare prilej. În realitate, finalurile doar se repeta cu aceleaşi personaje.

Imaginile continuă să fie cele mai puternice droguri şi sfârşim prin a alege vechiul în locul noului şi un icon în locul tangibilului. Până la urmă, vechiul şi noul îşi au sfârşitul lor, dar în cazul noului există şansa să pierzi mai mult.

Şi pentru că tot am vorbit de basme şi de amintiri, vă ofer Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără de Moarte într-o variantă cât se poate de electronică.