Politici grele la stomac

Pentru mine, politica este hrana pentru canibali, iar eu fiind vegetariana… nu ne prea potrivim. Inca de cand a inceput galceava de la palate am evitat cat am putut tot ce tine de politca tocmai pentru ca stiam ca risc sa-mi stric stomacul. Dar parca nu mai merge sa evit…

Politica romaneasca mi se pare tot mai greu de digerat, chiar si pentru cei cu un sistem digestiv de invidiat.

Astazi am auzit discutandu-se la radio de problema cresterii salariilor profesorilor cu 50%.

Stiu ca e grea viata de bugetar. Stiu ca salariile sunt undeva la limita bunului simt si ca este loc de mai bine. Totusi, sunt de parere ca o astfel de lege nici nu ar fi trebuit gandita, cu atat mai putin votata.

Dar, aparent, asta inseamna politica pentru unii: sa sustii ca vei face imposibilul pentru electorat cu atata tarie incat ajungi sa crezi si tu ca o poti face. Cei ce au votat legea fie erau drogati, fie s-au mintit in asa hal incat au crezut ca se poate. Dar nu se poate… Iar prim-ministrul repeta de zile in sir acest lucru. Iar presedintele, in loc sa aprobe acest lucru, face insinuari cu privire la inaptitudinile prim-ministrului.

Da, ti-ai gasit momentul, nene!

Recunosc ca mai mult decat orice ma irita timing-ul extrem de prost. Faptul ca toate aceste tergiversari se suprapun unei perioade de criza economica la nivel mondial ma face sa ma intreb daca la noi exista un minim simt al prioritatii.

Ma supara teribil ca desi bursa din Franta sta la fel de dezastruos ca si oricare alta, desi bancile din Anglia mai au putin si o iau razna, desi pe Wall Street nu se mai aude “ka-ching-ul”, noi suntem cei ce trebuie sa platim mai mult pentru euro si dolar. Si asta datorita stabilitatii noastre economice si politce.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *