Nu scriu mult pe blog. Ok, mă alint. Nu scriu pe blog. Dar oamenii mă mai trag din când în când de urechi să scriu. Motivele pentru care nu scriu o să le pun pe blog altă dată ( Doamne, aproape am făcut o promisiune că mai scriu pe blog cu ultima propoziţia).
Revenind, Andra mi-a pasat o leapşă şi fiind prima leapsă pe care o primesc mi-am zis că trebuie să o iau ca pe o încurajarea de a mai scrie şi eu ceva pe aici. Ce e mai rău e că am stat un moment să mă gândesc ce mă motivează să fiu în formă şi să mă bucur de mai multă energie. Mai ales că de fiecare dată mă gândeam mai degrabă la proiecte dragi, decât la un anumit program pe care mi-l impus pentru a fi în formă.
Şi totuşi, ce mă menţine în formă?
1. Licenţa. Nu pot să procrastinez în linişte pentru că mai mereu licenţa îşi face urâta apariţie între gândurile mele. Partea rea e că renunţ la anumite chestii în numele unor raţiuni de timp. Nu ştiu dacă e cel mai bun pretext, având în vedere că încă nu m-am apucat de licentă :)). Partea bună – stres-ul e cea mai bună dietă, nu ştiu dacă cea mai sănătoasă, dar cu siguranţă este extrem de eficientă. Aşadar recomand stres, în porţii mari.
2. Lucrul în echipe pe proiecte de dimensiuni monstruoase. Randamentul e în general de 1 la 4. O oră se lucrează, după aproximativ 4 ore de lungi discuţii. Garantat dai skip la o masă plus stai mult în fum de ţigară, asta doar aşa pentru sănătatea unui ten sensibil :))
3. Am renunţat la Cola, schimbând forţat orarul de somn. În loc să mă culc la 4 dimineaţa, acum asta e ora la care mă trezesc. Nu ştiu cât de sănătoasă e renunţarea unui “viciu” pe care în definitiv îl iubeam. Pentru sănătatea psihică e chiar mai rău, pentru că “orice merge cu Cola”. Deci mă mulţumesc ca atunci când nu mă gândesc la licenţă, să-mi dedic timpul exclusiv ideilor de ce mai merge cu cola.
4. Râsul. Şi lumea ştie, râd mult şi tare. Cel mai mult râd la propriile aberaţii, pe care uneori le consider inside joke-uri, prea inside. Frate-miu m-a declarat one man show şi încă nu ştiu dacă să o iau ca pe un compliment sau ca pe o insultă.
Singura întrebare pe care mi-o pun este dacă râsul nervos e la fel de bun ca râsul natural.
5. Postul ăsta. Sună bizar, dar simplu fapt că pentru jumătate de oră am lăsat toate chestiile on hold şi am aberat pe blog îmi dă minim câteva ore de energie.