Mai știți cum în urmă cu o lună și ceva toată lumea se panica de venirea iernii? Da, a iernii, nu a toamnei. Cică s-ar fi sărit peste. Adevărul este că a fost groaznic de frig, peste noapte parcă. Ulterior, însă, lucrurile s-au redresat. Iar eu zic că am avut o toamnă chiar reușită.
A fost până la urmă, o toamnă ca la carte. Au fost zile luminoase, cu vânt. Vântul era de nelipsit, pentru a ajuta copacii să se scuture de frunze. Au fost și frunze de la roșii la galbene, reflectând parcă măsura în care soarele se pregătește să ne ofere tot mai puțină căldură.
De câteva zile, s-a instalat și varianta gri a toamnei. Cea care anunță că iarna e foarte aproape. Ba chiar am citit pe internet că s-ar fi arătat primii fulgi. Încă nu i-am văzut și nu vreau să transmit informații eronate. 🙂
Deși urăsc frigul (fie iarnă, fie vară – m-am plâns inclusiv în iulie că e frig), deoacamdată rezist cu stoicism. Pentru că știu că peste exact o lună eu mă întorc pentru 10 zile la vremea de început de toamnă când aici ne vom regăsi în plină iarnă. Va fi o toamnă cipriotă, cu în jur de 10 grade și soare.
Acolo, în Cipru, unde merg să-mi vizitez prietena Sorina, cică înfloresc pomi în perioada aceasta. Recunosc, pe lângă vinul fiert și gândul acesta mă ajută să rezist frigului tot mai înțepător. Îmi doresc de foarte mult timp să fiu undeva unde e cald când aici e frig și urât. Abia aștept, deci.
Între timp, ar trebui să începem pregătelile pentru mult-temuta și iminenta iarnă. Eu am început să adaug lămâie în ceaiurile mele. De ieri am trecut la cea mai groasă haină din dotare. De ceva vreme deja mă acopăr cu nici mai mult, nici mai puțin de 4 pături. Și, când apuc, îmi încălzesc serile cu vin fiert. Voi cum stați?
Dar autoritățile, oare? Să sperăm că nu au uitat că „iarna nu-i ca vara”.