No Nirvana… yet

Am ajuns de curand la concluzia ca ma droghez. De ce este o concluzie? Pentru ca mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama. Ok, stop! Activitatea nu este nicidecum ilicita si nu implica niciun fel de substante mai mult sau mai putin halogene. Pardon, halucinogene. (See? I’m high! :P:)) Ma droghez cu lumi. Altele decat cea in care imi duc traiul de zi cu zi. Iar acest lucru creeaza dependenta.

Am recunoscut si cu alte ocazii ca eu vietuiesc undeva la intretaierea intre doua universe si uneori ma pierd in cel paralel lumii cunoscute de majoritatea.

Astazi, in cadrul unui curs, unul dintre profesorii mei a mentionat principiul de constructionism social. Spunea el ca se refera la faptul ca un individ isi poate crea propriul surrounding, univers social in jurul sau in functie de perceptiile, valorile si vrerile sale.

Nu sunt convinsa daca se referea intr-adevar la constructionism social sau la constructivism social (unde se pune mai mult accent pe individ relativ la contextul social) dar in principal, ideea este de a intelege cum indivizi si grupuri sociale participa la crearea lumilor proprii, percepute.

Momentan, nici nu particip activ la crerea unei astfel de lumi, ceea ce mi se pare destul de trist. M-am multumit sa selectez atent o alta lume si sa ma dedau unei dependente totale.

Cum se manifesta, deci, aceasta dependenta? Pai, ma uitla The O.C. Intens. Vin acasa de la job si/sau facultati, imi termin treburile si pe urma… abia ma pot dezlipi de laptop pana cand ratiunea/oboseala invinge stiind ca a doua zi trebuie sa merg din nou la job. Si mi-e groaza de gandul ca ma apropii de finalul celei de-a 4-a serii. Raman fara drog! Dar, asemeni unui drog (vorbesc din auzite) ma ajuta sa ma linistesc si sa ma gandesc mai putin la griji, liste, decizii samd…

Pana una alta, melodia mea preferata de la Nirvana:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *