Fericire/Psihoza

O sticla pe jumatate goala si eu. Un singur pahar, mereu acelasi.

Intinsa pe patul ravasit cu o mana intinsa catre podea, unde zace sparta in doua fiola pe care scrie cu negru “Fericire”, fixez un punct fix de pe tavan. Am baut din fiola si am simtit sarutul dulce si rece al vietii pe care nu am cunoscut-o pana acum. Dulce amortire, ai adormit antianeira din mine. Dulce amortire, camuflaj perfect pentru boala din mine, boala impotriva careia lupta dintotdeauna anticorpii societatii.

A mai ramas o picatura de lichid flourescent pe buza mea de jos, dar n-are cine s-o culeaga cu un sarut. Nici nu trebuie. Sa ramana acolo sau sa se prelinga pe trupul meu semi-adormit. Alunec intr-o stare de visare, umblu libera, desculta prin locuri prin care nu a mai pasit nicio minte omeneasca, daramite vreun picior. Calc pe cioburile sticlei care nu stiu cand s-a spart, cioburi si vin, vin si sange, rosu si rosu. Nu ma doare. Nu ma mai doare. Oare sunt inca in vis?

Dulce si rece. Intuneric si mireasma proaspata de dimineata de iarna cu zapada. E august. Nu conteaza. Nu mai conteaza. Bate cineva la usa. Visez? Cu siguranta, nu asteptam pe nimeni. Ating peretele si totul devine plastic sau plasma, e cald si lucios, indepartez mana si el pare sa vina catre ea. Lipicios.

Simt gust amar. Pe buza de jos sta acum o picatura rosie de vin sau sange. Apare inca una, inca una, inca doua… La naiba. As vrea sa ies, sa alerg pe strazi sau sa plutesc peste masini, sa traiesc iubiurea urbana, banala. Devine anost.

Pentru numele lui dumnezeu, de ce ar scrie cineva “fericire” cu negru? Si de ce punctul fix este brusc unul mobil, se invarte, se invarte… Ametesc. Sunt inca in pat, mana mea este langa fiola, ma trezesc.

A fost un vis? Atunci de ce sticla e sparta si picioarele-mi sunt insangerate… de ce imi curge sange si-mi inroseste buzele intr-un mod lipsit nenatural?

Deviatii si psihoza. Incepe sa doara. Atat a durat? Mi-e cald.

* * *

Cu fata in jos, intr-o balta atat de clara incat ai crede ca sunt lacrimile a 100 de ingeri sau fecioare. Plang si nici macar eu nu-mi pot explica de ce. Ma doare totul. Poate fericirea nu este pentru mine, sdau poate nu am reusit nici pana azi sa inteleg ce inseamna. Cand fata-mi va fi brazdata de riduri si voi incerca sa acopar acele fire albe ce tradeaza varsta, sper ca voi fi aflat deja ce inseamna fericirea. Cu siguranta stiu ce este speranta, speranta care ma distruge incet. Stiu ce inseamna si dezamagirea.

* * *

A noua fiola. Visez.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *