Cc: Publicitatea noastră, publicitatea lor

De curând, am participat la o dezbatere pe tema publicității contemporane. Conlocutoarea mea era o doamnă de vârstă mijlocie, cu studii superioare care, întâmplător sau nu, credea că publicitatea servește oricui mai puțin consumatorilor. Întrerup seria de articole despre marketingul relațional pentru a aborda un alt subiect: discrepanța dintre ce înseamnă publicitatea pentru marketeri, publicitari și ceea ce înseamnă pentru consumatori.

Publicitatea noastră

Pentru cei ce lucrează în publicitate sau aspiră la un job în acest domeniu, publicitatea tinde să reprezinte un miraj. Pentru majoritatea dintre aceștia publicitatea este combinația ideală dintre artă și știință, dintre creativitate și strategie. Publicitatea este sursă și motiv de amuzament.

Într-adevăr, publicitatea este un motor al economiei fiind acel instrument de marketing care arată consumatorilor opțiunile care sunt puse la dispoziția lor, contribuind astfel la competivitatea pieții.

Dar sunt acestea toate opțiunile pe care le are consumatorul? Sunt cele mai bune opțiuni sau doar cele cu bugete mai mari de publicitate? În condițiile în care lupta pentru consumator se dă prin bugete de publicitate, mai putem susține că publicitatea poate fi un driver de responsabilizare a companiilor, pentru a crea produse de calitate mai bună, în condiții mai bune ș.a.m.d.?

Mai mult de atât, în ce măsură se regăsește consumatorul post-modern în publicitatea de astăzi?

Publicitatea lor

Consumatorul obișnuit nu este deloc distrat de publicitate. Cu atât mai puțin o consideră artă. Pentru consumator publicitatea este ceva ce-l face să schimbe programul TV, să mute pe un alt post radio, să dea mai repede paginile unei reviste. Consumatorul este agasat de mesaje care, deși i se adresează, par să-l ignore.

De ce? Pentru că publicitatea este suprasaturată de stereotipuri. Voi nu v-ați săturat de ele? Mereu femeia în postură de menajeră, bucătăreasă, îngrijitoare de copii sau încercând să-și impresioneze consortul. Mereu burtosul băutor de bere, mereu bărbatul ce evadează cu prietenii la un meci sau alte activități sociale. Mereu copiii și bătrânii ușor de impresionat.

Mie, personal, aceste stereotipuri mi se par depășite. Admit faptul că nu prea sunt în targetul publicității în care femeia apare în postură de menajeră sau de cuplu dar știu că foarte multe femei nu se regăsesc în posturile respective. De asemenea știu că nu toți băutorii de bere au burtă și un stil de viață sedentar.

Femeile se percep tot mai des ca fiind femei cu carieră, în poziții de middle și top-management pentru care viața de familie este doar un alt task de îndeplinit. Și cunosc cazuri în care femeia este cea care merge la birou zi de zi iar treburile menajere sunt responsabilitatea bărbatului. Pentru astfel de femei, publicitatea nu face altceva decât să dea o imagine eronată a realității. În loc să încurajeze evoluția, să educe, publicitatea de acest tip a rămas prinsă într-o buclă temporală. Ceea ce mă face să mă întreb, cum se face că astfel de publicitate continuă să funcționeze? Și mai ales, de ce continuă publicitarii să o folosească?

Publicitatea noastră ar trebui să fie, de fapt, a lor

Dacă la nivel de stereotipuri, des utilizate de altfel, publicitatea este depășită, nu ar fi cazul să se facă un upgrade? Nu ar trebui ca publicitatea să țintă cont de realitățile culturale și sociale contemporane?

Consumatorul ar trebui să se regăsească în fiecare execuție din cadrul unei campanii publicitare. Astfel, un mesaj publicitar are șanse mai mari să-i atragă atenția și să-l determine să acționeze în conformitate cu acesta. Consumatorii vor fi mult mai interesați de ceea ce se spune despre ei, decât de ceea ce se spune despre un brand. Important este că ceea ce se spune despre ei să fie în concordanță cu realitatea lor perceptuală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *