Categorie: Eu

Nevrozitate

Dupa o saptamana in care am reusit sa trec peste mai multe greutati, reusind sa imi trec multe din examenele pe care le-am avut, weekendul a fost de tot rahatul. Atat de rahat incat nu mi-a iesit mai nimic.

Si pentru ca astazi noapte tot eram singur in camera si imi place sa imi testez “microfonul” pe anumite melodii, am dat drumul de la Creed si m-am apucat sa cant….

I-am trezit pe ai mei, atat de nervos cantam. Ca sa va dati seama cat de enervat eram ca nu mi-a iesit nimic…

Din pacate cu nervii nu reusesti sa faci nimic. Dar vreau o pauza. A trecut o luna de cand am plecat din Banat undeva prin tara. Legat de calatoria respectiva, am reusit sa dau de cineva cu care am vorbit pe tren prin Auchan in Timisoara. M-a recunoscut, ceea ce e drept, nu a trecut decat o luna.

Ma gandeam sa astept sa se termine odata cu ploile astea preconizate pana pe 20 martie si sa plec prin tara nitel. Ma gandeam pentru moment sa merg catre Oradea, intrucat nu am fost niciodata pe acolo. Poate imi iau si cortul si merg pe munte……dar mai bine nu. Ca in martie sunt mult mai mari sansele de ploaie pe munte si eu nu am cine stie ce echipament pentru asa ceva.

Dar e clar ca voi calatori undeva. Doar pentru a calatorii si a scapa de nervozitatea acumulata in tot acest inceput de an.

O sambata absolut normala..

…tinand cont ca in ultimele saptamani am fost plecat pe la casa cu diverse de lucru. Sambata asta am stat in patul meu din Timisoara, destul de lejer, pierdut printre miile de siteuri de pe roportal. Sunt foarte multe siteuri pe acolo, asa ca am ceva de lucru.

Ca tot ziceam ceva de o sambata normala, am avut vecini care au bagat azi bormasina in pereti de m-am saturat. Noroc ca laptopul meu cunoaste volumul puternic, astfel incat am scapat cat de cat de oribilul sunet de bormasina.

Acum stau si postez stiri pe siteurile mele, poate mai ascult muzica ( desi am tot ascultat toata ziua muzica ). Plictiseala absoluta. Pe perioada verii nu e ceva eveniment prin zona Timisoarei ?

De ce atata efort?

Mi-am dat seama azi ca schiul e un sport mult prea greu pentru mine. S-au chinuit saracii instructori cu mine pana am reusit sa cobor cat de cat cu schiurile.

O groaza de urcat pe schiuri, kilometri, clapari stransi care mi-au omorat picioarele. Si mai ales, urasc nu am control pe glezne, ma exaspereaza.

In fine, de cate ori am picat, am devenit tot mai motivat sa fac chestiunea respectiva. Insa mobilitatea de care duc lipsa si-a spus cuvantul. Imi e greu, fata de altii…

Mai sunt vreo 4 zile de schi, nu stiu ce mama naibii mai fac si acolo.

Revin cu mai multe detalii maine.

Lipsa de somn

Ma gandeam sa scriu un articol mai lung pe tema asta, dar imi este lene. Fac un mic rezumat: eu de pe la 7 ani am niste insomnii groaznice ( adica adormeam doar pe la 2-3-4 dimineata). Cel mai grav era ca de obicei ma trezeam la ora 8-9, destul de obosit. In timpul liceului ma trezeam chiar la 6, dar dupa o vreme nu ma mai simteam asa obosit.

Asta pana am ajuns in Timisoara. Unde, dupa niste zile obositoare de admitere si bacalaureat, am dormit, m-am odihnit, chestii de genul. Si s-a stricat tot “ritmul” asta. Dormeam cat voiam, faceam ce voiam. Era total dezechilibrat. Cand a inceput facultatea cu greu ma mai puteam trezi pentru a ajunge la cursuri. Si acum cand incerc sa revin la ritmul acela, nu mai merge. Nu imi dau inca seama de ce.

Acum prezint aceeasi lipsa de somn, dar maine la 8 trebuie sa fiu in picioare, asa ca o sa sting laptopul si o sa ma mut dintr-o parte in alta a patului pana adorm.

Trezitu’…

E destul de urat. Mai ales cand te trezesti la ora 1 cu o durere de spate ( zona toracalo-lombara ) si nu mai stii cum sa te indrepti. E urat cand te chinui sa nu ii dai un cap de usa sau de cuier cand vrei sa mergi la baie. Si dupa aia trezitul propriu-zis. Mananc ceva, ma mai agit, sa fiu energic.

Si ma gandesc ca azi e sambata, nu am facultate, nu am nimic de facut. Am ratat si blogmeetingul de aseara ( de la Timisoara, pentru cei care nu stiu ) din motive ce nu merita spuse. De fapt azi cred ca ma orientez catre pariuri. Is ultimele etape, cele de iarna, si aici am cateva meciuri care imi pot iesi foarte bine..

E bine totusi ca nu e luni si trebuie sa ma trezesc la 8. Imaginati-va ca trebuie sa fac totul pe fuga ( dat cu capul in usa in viteza, clatinat in viteza, etc ). Sa vezi acolo trezire….

Incep sa urasc…

Ca nu am timp sa mai dau pe la Facultate. Schimbul de noapte imi omoara toata pofta de viata care o mai poti avea dimineata.

De 2 saptamani trebuie sa ma inscriu la cursul acela de pedagogie, nu am reusit. Trebuie sa imi fac legitimatie de CFR si de transport in comun. Fata care face toate chestiile astea e in alta grupa si nu am apucat sa dau de ea pana acum.

Nu de alta, dar as cam avea nevoie de actele pentru CFR si RATT. Mai ales ca am de gand sa plec undeva in curand. Nu o sa ma pot folosi de nimic.

Incep sa urasc pe unii profesori de la sport care considera ca noi toti suntem sportivi de performanta. Cel putin ala de la atletism. In rest nu am prea trecut, nu am avut timp si somn pentru asta.

Urasc sa fac link building de la o vreme, dar nu am ce ii face. E mult si plictisitor, dar asta e meseria.

Si binenteles, urasc ca nu pot ajunge unde doresc cand imi doresc. Anul asta nu am apucat sa plec unde mi-am dorit, sper ca macar vineri sa pot pleca unde vreau, desi multi imi recomanda sa nu fac asta din varii motive. Nici macar acum nu stiu ce sa fac. Tot am amanat sa dau un raspuns, dar deja e prea de tot. Maine o sa pun totul la punct, m-am decis. Am de umblat mult, dar asta este. Riscul meseriei….

Ce faci cand stai mai prost cu inspiratia?

Pai, te apuci si scrii ca nu ai inspiratie. Cam asta scrie toata lumea. 🙂

Si uite, cand ma gandeam ca nu am ce scrie, mi-am amintit ca azi am facut ore de sport. Mai precis de volei. Binenteles, toti din sala eram numai unu si unu la sportul asta, asa ca trebuia sa ne explice profa ce si cum. Cu explicatul e ok, inteleg. Mai grav e in practica. Sa ne vezi acolo zburand dupa mingi si dand ca ceapa in ele.

M-am simtit lejer la finalizare, dovada fiind cele 7 puncte luate in cele 2 meciuri jucate. Cand era vorba insa sa ridic o minge, era grav. Nu am deloc tehnica necesara. Pff, si avem doar o ora de volei pe saptamana. Oricum, profa asta e de treaba

De ce n-am mai scris….

Ca sa le raspund unor cititori. 🙂

N-am avut timp deloc. Am avut ceva de lucru cu niste directoare, iar de luni pana joi am fost ocupat pana peste cap.

Luni – cauta rectoratul Politehnicii in Timisoara ( binenteles, nu am stat aici pana acum asa ca mi-a luat ceva vreme sa o gasesc). L-am gasit dupa ce am dat de vreo 2 ori turul operei ( stau prost cu descoperitul unor locatii noi). La 2 fara un sfert aveam trenul spre Petrosani. Am ajuns la gara la 13:35, unde am descoperit ca mi-am uitat carnetul. Ghinion. I-au biletul intreg si ma duc sa iau trenul. Eram obisnuit sa fie la primele linii. Din parti, l-au mutat la linia 7. Fuga pana la linia 7. Urc in tren, nu gasesc nici un loc in primele 3 vagoane. Vroiam sa trec in al patrulea vagon, n-am reusit. Usa era blocata ( erau ceva probleme la trapa dintre usi). Am coborat jos sa merg pana in urmatorul vagon, pleca trenul. Am fugit pana la vagonul urmator, unde cumva cumva am prins loc. Au urmat 7 ore de drum ( 6 cu trenul catre Petrosani plus inca o ora pana la Uricani), mancare la greu si somn. Continue reading

Capcane adezive soareci

Rozatoarele,  includ diferite tipuri de soareci si sobolani care provoaca o multime de probleme oamenilor care traiesc in case private sau cladiri inalte. Acestea strica obiecte de uz casnic, alimente si transmit boli periculoase, cum ar fi ciuma, leptospiroza, rabia si alte infectii. Exista multe metode de control a daunatorilor. O astfel de inventie este capcana adeziva soareci. In cazul controlului rozatoarelor, instrumentul si-a dovedit eficacitatea, in ciuda faptului ca aceasta metoda de exterminare a sobolanilor si soarecilor nu este complet umana. O capcana lipicioasa va fi cauza mortii lungi si dureroase a daunatorilor. Cu toate acestea, in ciuda unui astfel de fapt neplacut, multi folosesc aceasta metoda pentru a lupta impotriva rozatoarelor. Acest lucru se datoreaza faptului ca, compozitia utilizata pentru capcane adezive soareci este absolut sigura pentru sanatatea celorlalti. Continue reading

Eu si cafeaua

Revenind marti in Petrosani, m-am intalnit cu niste prieteni care se plimbau prin oras cu cana de cafea in mana. Mi s-a parut ciudat la inceput, dar dupa ce am vazut o o groaza prin oras cu canile ( canile din casa, nu paharele de plastic ) am vazut ca e ceva normal pe acolo.

Eu, personal, nu beau cafea. Am baut la inceput cand aveam drumuri lungi si mai mult ma adormea. Asa ca am renuntat la ea . In plus nu imi place deloc gustul.

Am insa destui prieteni care beau cafea la greu. Unii dintre ei sunt zombii dimineata ( nu ca eu n-as fi, dar nici chiar asa zombii ca ei ) si daca nu beau cafea se simt ca dracu. Acum nu pot sa confirm asta pentru fiecare, nu am cum. Si sa ma scuze cititorii care beau multa cafea, nu toti sunt zombii 😀