Categorie: Eu

Cc: Publicitatea noastră, publicitatea lor

De curând, am participat la o dezbatere pe tema publicității contemporane. Conlocutoarea mea era o doamnă de vârstă mijlocie, cu studii superioare care, întâmplător sau nu, credea că publicitatea servește oricui mai puțin consumatorilor. Întrerup seria de articole despre marketingul relațional pentru a aborda un alt subiect: discrepanța dintre ce înseamnă publicitatea pentru marketeri, publicitari și ceea ce înseamnă pentru consumatori.

Publicitatea noastră

Pentru cei ce lucrează în publicitate sau aspiră la un job în acest domeniu, publicitatea tinde să reprezinte un miraj. Pentru majoritatea dintre aceștia publicitatea este combinația ideală dintre artă și știință, dintre creativitate și strategie. Publicitatea este sursă și motiv de amuzament. Continue reading

Sistemul sanitar romanesc

Eu nu sunt o persoana tocmai sanatoasa. Am realizat, cu stupoare, in urma cu cateva zile ca singurul sistem inca sanatos din organismul meu este sistemul nervos. Aceasta in contextul in care eu nu ma consider tocmai “normala la cap”. Totusi, avand in vedere ca sistemul nervos duce tot greul… mult nu-i mai dau nici lui.

Revin la faptul ca nu sunt tocmai sanatoasa. Vina imi apartine. O stiu si o recunosc in fata marii adunari a celor care-mi relcama mereu ca nu am grija de mine. Daca azi ma doare ceva, ma gandesc ca maine nu ma va mai durea. Daca acum simt ca lesin, ma gandesc ca peste o jumatate de ora imi va fi mai bine. Daca noaptea am palpitatii, ma gandesc ca vor trece cand adorm. Si asa mai departe… Continue reading

Nu mai rezist

Sunt epuizata. Si fizic, si psihic, si moral.

De cand ma bucur de combinatia job+cursuri la master+cursuri la scoala de soferi+ore de condus am senzatia ca sunt mai obosita si ma concentrez mai greu ca oricand.

Saptamana aceasta am ajuns foarte putin la cursurile de la master pentru ca am considerat ca este oportun sa plasez la un nivel prioritar scoala de soferi. Nu ma grabeste nimeni sa o fac, nu am de gand sa-mi iau masina prea curand dar vreau pur si simplu sa scap de grija asta cat mai curand. In primul rand ca sa pot sa ma concentrez din nou asupra masterului, sa ma apuc de proiectele in asteptare samd. Continue reading

Cum se deblochează un telefon mobil

Dacă călătoriți într-o altă țară și încercați să utilizați serviciul de telefonie mobilă al altei companii pe telefonul dvs. vechi,nu va funcționa.

Totuși, nu trebuie să fie așa. În funcție de ce tip de telefon aveți și de la ce companie achiziționați servicii de telefon mobil, este posibil să vă deblocați telefonul. Apoi, veți avea libertatea de a utiliza același telefon cu companii diferite sau de a schimba numere de telefon și conturile serviciilor prin intermediul asa numitului unlock code.

Dacă v-ați întrebat vreodată care este diferența dintre un telefon mobil blocat și unul deblocat sau dacă v-ați întrebat vreodată dacă telefonul dvs. poate fi deblocat sau cum puteți face acest lucru, vă vom explica în acest articol.

Pentru inceput, trebuie sa stiti ca exista mai multe site-uri care va pot debloca telefonul – contra-cost. Pretul variaza in functie de telefonul dvs, de exemplu un telefon mai vechi va poate costa 10 $ sau unul de generatie noua 50 $. Aici intervine Unlocky.net, site-ul care va ofera deblocarea telefonului gratis! Acum puteti folosi telefonul in orice tara doriti si la orice provider mare cum ar fi Sprint, T-mobile, Vodafone, Orange etc.

No Nirvana… yet

Am ajuns de curand la concluzia ca ma droghez. De ce este o concluzie? Pentru ca mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama. Ok, stop! Activitatea nu este nicidecum ilicita si nu implica niciun fel de substante mai mult sau mai putin halogene. Pardon, halucinogene. (See? I’m high! :P:)) Ma droghez cu lumi. Altele decat cea in care imi duc traiul de zi cu zi. Iar acest lucru creeaza dependenta.

Am recunoscut si cu alte ocazii ca eu vietuiesc undeva la intretaierea intre doua universe si uneori ma pierd in cel paralel lumii cunoscute de majoritatea.

Astazi, in cadrul unui curs, unul dintre profesorii mei a mentionat principiul de constructionism social. Spunea el ca se refera la faptul ca un individ isi poate crea propriul surrounding, univers social in jurul sau in functie de perceptiile, valorile si vrerile sale. Continue reading

Sa inceapa numaratoarea

In stransa legatura cu “sportul meu de performanta” tin sa va amintesc (celor care stiti) si sa va aduc la cunostinta (celor care indrazniti sa nu stiti) ca sambata aceasta are loc numaratoarea bicicletelor la stadionul “Dan Paltinisanu”.

Am mai solicitat si cu ocazia alegerilor locale suplimentarea pistelor pentru biciclisti in Timisoara. Pentru un oras occidental, dezvoltat, cu oameni deschisi la minte… se investe extrem de putin in alternativele eco de transport. Continue reading

Sunteti superstitiosi?

Cum reactionati cand vedeti o pisica neagra? Cum va comportati intr-o zi de 13? Si daca e vineri 13?
Desi vietile noastre se desfasoare in haosul citadin combinat cu cel virtual este inevitabil ca macar cateva superstitii sa ne fi ajuns la ureche si sa ne influenteze intr-un fel sau altul. Pentru unii, superstitiile sunt simple coincidente sau explicatii ale acestor coincidente. Asemeni miturilor si legendelor, superstitiile au aparut din dorinta stramosilor nostrii de a explica inexplicabul.
Continue reading

2019/2020

Şi uite că a mai trecut un an. Nu..de ceva timp m-a părăsit inspiraţia sau pur şi simplu nu am avut chef de scris. Stăteam cu foaia albă în faţă şi nu ştiam cum să încep. Pe de altă parte..am scris vreo 4 pagini pentru cineva drag(amintirile noastre) şi sunt mândră de rezultat. Nu voi publica prea curând acel lucru pentru că este mult prea personal şi îi era dedicat lui so, cred că am făcut bine trimitându-i lui acele lucruri şi nepublicându-le pe net..pe blog..blog care la urma urmei.. nu mă mai pasionează atât de mult. Nu mai am timp, chef de publicat ce scriu. Daaaar asta este o altă discuţie..

Să vedem..anul 2019?
Anul 2019 a fost un an plin.. dar PLIN.. am avut parte de toate… iubire, el, cum l-am visat mereu. El , acelaşi el. Prietenii noi, dezamăgiri, lacrimi, zâmbete, bucurii, erasmus, văzut locuri noi, petreceri, multe.
Cum a început anul? Trecerea dintre ani m-a prins în centrul oraşului meu natal cu nişte prieteni foarte buni. Bineînţeles că nu a lipsit el. Nici nu mi-aş fi dorit să lipsească! Şi-a ţinut promisiunea de a mă suna la miezul nopţii.

Ianuarie- un nou început. Viaţa mea s-a schimbat mult încă de pe 17 decembrie 2018 dar, e altă poveste. Adevărul e că..am ajuns la concluzia că viaţa mea e în continuă schimbare. Nu ştiu cât de mult am crescut în acest an însă ştiu că nu mai sunt cum eram. Am crescut alături de el.

Februarie- Am realizat cât de mult am greşit crezând că cineva mi-e prieten. M-am fript pentru a nu ştiu câta oară şi sunt sigură că nu va fi ultima oară.
Lunile ce au urmat au fost pline. El însă mi-a rămas alături. M-a convins să îmi depun dosarul pentru bursă şi am făcut-o.

Am ajuns în Padova. Am întâlnit sistemul italian care nu este tocmai organizat..a trebuit să caut, să întreb, să mă descurc singură şi până acum m-am descurcat. În februarie voi mai întâmpina nişte dificultăţi însă să sperăm că va fi bine.
Am reuşit să văd Venezia. M-a liniştit marea. Până acum nu mi-am dat seama cât de mult îmi place marea. Cât de mult mă calmează.

Sportul meu de performanta

Este dimineata (in jur de 10AM) si tocmai m-am intors acasa cu Hippie (bicicleta mea). Afara este ceata, frig iar spatele meu nu a reactionat deloc pozitiv vanticelului ce s-a strecurat pe sub haine in timp ce pedalam. Peste putin timp urmeaza sa plec la job. Tot cu bicicleta. Nu cred ca mai este nevoie sa precizez ca mi-e groaza de frig, de durerile de spate si realizez ca nu voi mai putea continua mult timp asa.

Dar, deocamdata mersul cu bicicleta la job dis-de-dimineata (astazi este o exceptie ca merg asa tarziu) este sportul meu de performanta.

As fi putut la fel de bine sa vorbesc de vremurile (indepartate de altfel) cand eram intr-o clasa speciala de badminton dar nu am ajuns la nicio performanta deosebita iar pentru mine antrenamentele zilnice erau o forma de relaxare. 🙂 As fi putut aminti ca jucam cu mare placere baschet in timpul liceului dar, din nou, fara a depasi limita dintre relaxare/miscare si performanta.

Acum insa, cand ma supun zi de zi, de bunavoie chiar, unor chinuri inimaginabile consider ca am ajuns la o performanta!

Chef de scris

Am chef să scriu.. uite că mi-a venit cheful.
După toate problemele pe care le-am întâmpinat..sau mai mult familia mea iar eu nu ştiu cum să ajut.
But, nu mă voi plânge aici de chestiile astea. Încerc să le ascund (deşi nu îmi place să mă ascund).
Sunt nehotarâtăăăă..dap, nehotărâtă, nehotărâtă.

Nu mai ştiu ce vreau. De fapt.. vreau să învăţ, vreau să îmi termin proiectele.
Erasmus. Erasmus a fost o experienţă de neuitat.
M-am apropiat de Anita mea (buburuza mea dragă), de Teo meu drag , de Nony si de restul..
Am cunoscut multă lume (deşi la un moment dat nu aveam niciun chef de socializare)..

Mi-e dor de petrecerile ESN, mi-e dor de cei de acolo, mi-e dor să mă enervez că trebuie să urc scara aia foarte înaltă la bibliotecă pentru a ajunge la cartea care-mi trebuie.
Mi-e dor să mă rup de tot ce e aici..