Categorie: Eu

Chef de scris

Am chef să scriu.. uite că mi-a venit cheful.
După toate problemele pe care le-am întâmpinat..sau mai mult familia mea iar eu nu ştiu cum să ajut.
But, nu mă voi plânge aici de chestiile astea. Încerc să le ascund (deşi nu îmi place să mă ascund).
Sunt nehotarâtăăăă..dap, nehotărâtă, nehotărâtă.

Nu mai ştiu ce vreau. De fapt.. vreau să învăţ, vreau să îmi termin proiectele.
Erasmus. Erasmus a fost o experienţă de neuitat.
M-am apropiat de Anita mea (buburuza mea dragă), de Teo meu drag , de Nony si de restul..
Am cunoscut multă lume (deşi la un moment dat nu aveam niciun chef de socializare)..

Mi-e dor de petrecerile ESN, mi-e dor de cei de acolo, mi-e dor să mă enervez că trebuie să urc scara aia foarte înaltă la bibliotecă pentru a ajunge la cartea care-mi trebuie.
Mi-e dor să mă rup de tot ce e aici..

Strange day

Ok, trebuie sa recunosc ca azi a fost o zi ciudata 🙂 )
in primul rand. am ras o gramada cu o tipa [pe care nu o cunosteam pana azi].Nimic nu este intamplator! Mi-a prins bine ca mi-a scris 😉 . Apoi..am mai ras putin cu un prieten vechi [dar foarte putin pentru ca e ocupat cu nu stiu ce campionat la cs. mda..boring pentru mine. cool pentru el 🙂 ) ] am reluat legatura cu o persoana pe care eram foarte suparata.

Still hurts what you said then dar, poate am mai crescut putin si vad altfel lucrurile.
Incetul cu incetul oamenii isi arata adevarata fata si, erau atat de..nu stiu cum sa le zic..atunci cand aveau nevoie de ceva [macar de n-am fi trecut prin atatea intr-un an de zile!] dar fie, asta e lumea..
Pentru unii e mai presus invidia, sa faca totul pe interes..
Was a nice day 🙂 .

Night writing

Dedicatie? da, e dedicatie. si da, stiu ca e trista! insa that’s my mood of this night!Nu ma certati!
Am spus că voi scrie ceva vesel de acum nu?
Well…va mai dura puţin. Încă nu ştiu ce se întâmplă cu mine. V-am spus că se vor schimba o grămadă în această perioadă! Well până acum am aflat că două persoane care se considerau prietenii mei m-au minţit (adevărul iese mereu la iveală, nu ştiaţi?), m-am certat cu un prieten (şi lumea mă tot întreabă de ce mă consum, well ’cause i’m stupid) ce ar mai fi? Bhe, mă opresc aici momentan.

Weekendul ăsta plănuiam să mergem în Roma însă e cam scump. Am vrut Venezia dar am decis să mergem în Verona cu toţi studenţii Erasmus.
E fain aici.
Aud numai italiana deci îmi face bine. Scopul venirii mele aici se împlineşte. Am venit pentru a-mi imbunatati limba si asta fac.

Sa nu ma leg de lucruri mici ci de lucruri mari precum acel cuvant spuneai? [te asteptai sa scriu? uite ca scriu!]. Nu ma voi lega de acel cuvant! Nu voi face asta pentru ca ultima oara cand am facut-o [era tot mare insa altul] stii care a fost rezultatul. Acum nu voi face ca tine, nu! Nu, dragul meu! Nu te voi asculta! Voi face cum simt eu, cum stiu eu! ca e bine sau nu…sa iti citez o replica din film?

Am publicat acum ceva timp din friends ceva ce rachel ii spunea lui ross. Nu, viata mea nu e un film, daca ar fi film ar fi regizat de mine. Poate e un film prost insa sunt fericita cu ce am. Nu esti tu. M-ai scos din viata ta? bho..forse nu ai pierdut nimic daca nu am fost atat de importanta. Nu ma ridic la standardele tale? Nu ma voi ridica niciodata. Nu voi fi niciodata altcineva! Sunt eu. M-ai iubit asa! Asa voi ramane. Pentru nimeni nu ma voi schimba pentru ca asa vrea acea persoana!

Nu am uitat si nu voi uita niciodata ce mi-ai promis! Ce imi promiteai ca ma vei invata! Bhe, forse nu se va mai intampla! Sunt aproape sigura de aceste lucruri.
Nu vei sti niciodata ce simt cu adevarat! Poate candva ai stiut insa de azi inainte nu vei sti cand voi radia de fericire si cand voi plange!
desi spuneai ca nu iti pasa, eu sunt aproape sigura ca a fost inversul!

Deciziile tale…
Multumesc pentru momentele in care aveam zambetul ala tamp pe fata si ma intrebau toti ce am[drept urmare ma bucuram sa spun „de ce”]. Pentru ca m-am simtit iubita.

……………….
Ca si el, sunt impulsiva. Sunt incapatanata [ceva mai putin ] insa stiu, mi-au spus-o multi.
Forse voi regreta ca am scris chestiile astea maine, insa nu voi sterge, voi modifica poate intr-o zi, insa nu voi mai sterge nimic de pe blog!

Somn usor.
Nu voi mai scrie despre asta. Need something new, something happier, something ce va urma!
Nu vroiam ceva trist azi, insa asta sper sa fie printre ultimele articole de gen!
O seara faina.

Poate pentru că

Pentru că a început un nou anotimp m-am hotărât să schimb iar tema bogului meu.. (yes, i know..le schimb des)..
Poate pentru că aveam nevoie de o schimbare (nu că nu mi se va schimba viaţa cam în 22 de zile)..
Poate pentru că îmi lipseşti!
Poate datorită discuţiei de dimineaţă de la ora 4..la …6 si ceva?
Poate pentru că nu mă simt bine de câteva zile încoace şi puţini se obosesc să mă întrebe cum mă simt (de fapt nici nu ştiau prea mulţi).
Poate pentru că plec.
Poate pentru că te îndepărtezi de mine.
Poate pentru că m-am jucat cu nepoţelul meu 2 zile.
Poate pentru că deşi îmi era rău m-a făcut să râd!
Poate pentru că mi-e dor.
Poate pentru că lumea mea e diferită de a ta.
Poate pentru că am visat frumos aseară.
Poate pentru că am gust naşpa de cafea în gură (m-au pus să mănânc cafea crudă 😐 )
Poate pentru că ascult Poets of The Fall şi nu mă mai satur de ei.
Poate pentru că mi-e frică de un nou început.
Poate pentru că Andi a plecat..soon voi face şi eu la fel..
Poate pentru că vreau să revăd marea.
Poate pentru că vreau să mă refugiez în vârful muntelui.
Poate pentru că mi-au revenit în minte amintiri.
Poate pentru că mi-a zâmbit dimineaţă soarele.
Poate pentru că..

îndrăgostită..

M-am gândit şi răzgândit cum să scriu, ce să scriu. Îmi trec atâtea gânduri prin minte încât nu ştiu cum să le mai ordonez.
Cert e că de ceva timp gândul meu e la el. Câteva persoane ştiu despre el (nici acum nu îi spun numele :p chiar dacă îl ştiţi) dar nu poate nimeni şti cât de mult înseamnă pentru mine această persoană care, s-a strecurat uşor în viaţa mea..

Spuneam de insomnii..da, am insomnii…sau, ma rog.. nu pot dormi. Mă trezesc şi adorm cu gândul la el.Mă foiesc pentru că nu e aici. Îi simt încă parfumul deşi, nu e lângă mine. Îi simt prezenţa în tot ce fac.
Ascult melodiile pe care mi le-a dedicat, ce mi-a trimis. E lângă mine deşi nu fizic.
Mă topesc..mă topesc când îi aud vocea (nu credeam că te poţi îndrăgosti de vocea cuiva), când e lângă mine, când îl văd..

Nu credeam că am să dau peste el, nu acum.
Aş vrea să nu se termine niciodată şi, dacă e un vis..nu vreau să mă trezesc!
M-am îndrăgostit şi, nu, nu e prea devreme să o spun…e ce simt!
Şi ştiu că şi el simte la fel!

And the reason is you

Nu ştiu ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat sau de ce s-a întâmplat dar, tot ce ştiu e că eşti zâmbetul meu 🙂 .
Cuvinte pe care nimeni nu mi le-a spus, lucruri pe care nimeni nu le-a făcut pentru mine..
Ciudat e cum ne-am cunoscut, ciudat e ce simt, ce simţi, ciudat e că ai apărut acum.

Motivul pentru care zâmbesc eşti tu iubire, tu eşti motivul pentru care am insomnii (de mult nu am mai putut dormi din cauza cuiva). Îţi simt prezenţa chiar de nu eşti aici. Am redescoperit melodii pe care le uitasem, am redescoperit sentimente pe care uitasem că le am în mine. Ai readus pe chipul meu un zâmbet pe care uitasem că îl pot avea.

De data asta ştiu că nu mă mai înşel 🙂 ştii că “nu merită să plângi pentru nimeni, iar cel care merită nu te va face niciodată să plângi!” ..tu…tu eşti acela 🙂 .
Nu cred că e doar sentimentul acela de început ci, cred că e mult mai mult.
Sunt fericită cum nu am mai fost and the reason is you..

Liste, liste, liste…

M-am cam saturat de liste. Si nici macar nu vorbesc de listele si statisticile ce le fac zilnic la serviciu. Ma refer la to do list-urile personale care parca se tot incarca pe zi ce trece si eu nu apuc sa bifez mai nimic pe ele.

Mi-am propus sa fac o groaza de treburi si trebusoare toamna aceasta: sa intreprind o serie de activitati, sa-mi ofer experiente noi, sa-mi vad si de sanatate, sa promovez proiecte si initiative, sa fiu studenta silitoare si asa mai departe.

Eu mereu caut sa-mi ocup timpul 100% – sa nu cumva raman cu mai mult de strictul necesar pentru a respira.  Acum insa, sunt intr-un impas de asa natura incat nici nu-mi sta gandul la activitati extracurriculare* (desi daca as gasi ceva challenging sigur m-as mobiliza) ceea ce este total neobisnuit pentru mine.

Ma duc la facultati. Sa fiu studenta silitoare.

*extra-school+extra-work

Dreptul la imagine

Astazi, in timp ce mergeam pe strada, un individ a insistat sa-mi faca o poza. Traversam podul Tineretii cand s-a indreptat spre mine cu telefonul mobil si m-a rugat sa-l las sa-mi faca o poza. L-am intrebat de ce sa-mi faca poza? Mi-a raspuns ca-l rugase prietenul lui. 😛 Avand in vedere faptul ca alerga dupa mine pe pod m-am dovedit a fi mai putin rea decat mi-as dori si am stat 2 secunde cat mi-a facut poza. Intr-un final, pozele cu mobilul sunt autografele secolului 21, nu? 😉

Pe urma a inceput paranoia. Ce va face el cu poza aia? Unde va aparea maine? Cum va aparea? Ok, stiu ca am exagerat (sa zicem) dar dintotdeauna am avut o oarecare fobie de poze. Ma refer la cele cu mine care nu salasluiesc pe un instrument ce-mi apartine sau se afla in raza mea de actiune. Unde mai pun ca nu am avut niciodata aparat de fotografiat? Nici al meu personal, nici in casa.

In Turcia m-am ferit de un fotograf profesionist ce pesemne ne-ar fi facut poze si le-ar fi developat indiferent daca vroiam sau nu sa le achizitionam. Mie mi s-a parut cel putin suspect. Ce urma sa se intample cu pozele ce ramaneau la el? De ce as vrea ca imaginea mea sa ramana hoinara prin Turcia?

Mai mult sau mai putin serios m-am saturat sa aud de cazuri in care persoane publice sunt fotografiate/filmate in situatii nu tocmai dezirabike sau chiar li se insceneaza/trucheaza continut foto/video. Si cel mai trist este ca fie din necunostinta de cauza, fie din ignoranta aceste persoane nu fac nimic pentru a-si proteja imaginea, nu-si uzeaza dreptul la raspuns si la replica sau macar cel la rectificare.

I’m into DJs

Imi place la nebunie sa dansez. Din pacate dansez prea rar… Dansul este una dintre cele mai mari placeri ale mele si cea mai placuta forma de exprimare. Ce nu pot zice live sau aici pe blog, sigur zic pe dancefloor. Doar ca acolo nu ma poate “citi” nimeni. Poate doar un alt pasionat de dans.

Este unul dintre motivele pentru care pana nu demult eu tot speram sa gasesc in cluburile pe unde mergeam pe cineva cu care sa “comunic” prin dans. Sa danseze cel putin la fel de nevrotic ca si mine, sa simta muzica pana-n oase si mai ales… sa-mi faca fata pe ringul de dans. Trebuie sa precizez ca pentru mine dansul in doi este o competitie.

Am realizat de curand ca de fapt eu cu DJ-ul am treaba. Nu cu unul anume ci cu cel care are la un moment dat aceasta pozitie privilegiata intr-un club. De ce? In primul rand pentru ca EL este cel care pune muzica. Muzica pe care eu o simt, mi-o insusesc si reflectez prin dans ce mi-a imprimat ea mie. Daca DJ-ul alege muzica in asa masura incat sa-mi intretina starea de extaz, inseamna ca-si face treaba bine. Continue reading

Povestea cosului de gunoi

In urma cu cateva luni bune, prin februarie, am fotografiat un cos de gunoi – sau mai degraba am sesizat lipsa acestuia pentru un fotoreportaj: Despre gunoaie. In urma cu o luna, aflandu-ma in trecere pe langa magazinul Bega, am descoperit cu stupoare ca vedeta articolului meu, cosul de gunoi, a suferit o metamorfoza.

Cineva cu minimum de spirit civic si cu o lada de lemn la dispozitie a improvizat un cos de gunoi pentru ca trecatorii sa nu-si mai arboreze gunoaiele de stalpul ce marca absenta cosului de gunoi. Foarte frumos.

Iar in cele din urma, a intervenit si providenta iar cosul de gunoi s-a ales si cu o punga de gunoi. Poza facuta aseara:

Nu este o imagine perfecta, stiu. Gunoaiele se scurg in continuare pe langa cosul de gunoi.

Nici nu ar putea fi o imagine ideala deoarece prezenta unui cos nu este de-ajuns pentru a avea un oras curat. Prezenta in sine a cosului ar putea fi eficienta doar intr-o simbioza perfecta cu simtul civic si asumarea unor responsabilitati de catre cetateni.

Pe mine, insa, m-a bucurat sa fiu martora acestei metamorfoze. Mai ales stiind ca sunt alte cosuri de gunoi ce sunt distruse de tot felul de teribilisti si adepti ai vandalismului.

Din pacate nu am poza, dar intr-o dimineata, in drum spre serviciu, am vazut un cos de gunoi ars intr-o statie de firobuz. Ceea ce arata mult mai sumbru decat imaginile de mai sus.