Lună: noiembrie 2021

Cum redevenim matinali?

În timp cu urmăream cel mai recent episod al unuia dintre multele seriale ce le urmăresc, protagonistei i-a sunat alarma de la ceas. Ora? 5:15!!! Întrebarea mea, retorică, cum să te trezești la ora aia!?

Îmi amintesc din vremuri de demult că mă puteam trezi la ore inimaginabil. Și-mi amintesc cu jind. În liceu ora mea de trezire era 5:40. În primele luni mergeam pur și simplu mai devreme la școală și stăteam pe hol cu prietena mea pentru a urmări cum ajung restul colegilor. Aveam un ritual în care-i anunțam pe fiecare în parte, de parcă ar fi niște celebrități. Da, mereu mi-a plăcut să fac oamenii să se simtă bine. 🙂

După un timp, am început să profit de ora extra pentru a merge într-un internet caffe unde mi-am și pierdut timpul restul liceului. Mai erau și cazuri când ora aceea se transforma în 3 ore, recunosc. Dirigintele s-a dovedit a fi, însă, înțelegător. Hint pentru novici: când ai note bune, absențele se motivează singure. 😀

Timp de 3 ani jumătate am avut un program de lucru foarte haotic. Și acesta includea trezitul pe la ora 6:00 două săptămâni pe lună. Astfel reușeam să ajung seara la cursuri. În primii doi ani a fost relativ ușor dar am ajuns, încet încet, să mă trezesc tot mai greu. Acum, cu program de corporatist mi-e și mai greu. Deși alarma sună la 8, de multe ori mă trezesc la limită pentru a ajunge la birou.

Aș vrea să mă pot trezi din nou mai devreme. Mai mult pentru mine, să fac ceva productiv cu ora extra. Aș putea scrie, citi sau merge la sală. Tot din cauza problemei cu trezitul eu am ales să merg seara la sală, ceea ce nu e întotdeauna productiv.

V-ați lovit careva de dilema aceasta? Ați găsit soluții? Eu m-am gândit să încep cu lista aceasta de tips & tricks. Să vedem ce iese după o săptămână. De mâine pun în aplicare. 😛 Poate ar trebui să-mi iau și aplicația aceasta, dat fiind că sunt un snoozer compulsiv.

PS: Țin să precizez că în afară de zilele de weekend când ajung acasă dimineața, mă pun în pat la ore rezonabile. La 24:00 închid orice formă de entertainment. De multe ori, însă, adorm abia o oră mai târziu. 🙁 Ah, și nu am un somn tocmai lin, ceea ce mă face de multe ori să mă trezesc obosită.

Pedalați și pentru mine

Îmi amintesc și acum… 25 octombrie 2018. Era deja frig dar încă nu era nevoie de geacă. Totuși, înainte de a o dezlega pe Hippie a fost nevoie de ceva rugăminți pentru ca eu să mă aventurez la 9 dimineața la pedalat. M-am înarmat cu ceva curaj, haine (nu doar ale mele, să știu o treabă) și nervi.

Când am ajuns la stadion și am văzut mulțimea de oameni adunată acolo, m-am mai încălzit. Nu fizic, că tot frig era, ci sufletește. Cum am zis și a doua zi după eveniment, m-am bucurat să văd atâția oameni adunați pentru a asedia străzile, care, până atunci, aparțineau aproape exclusiv mașinilor. Primul lucru ce l-am făcut a fost să merg să-mi iau număr. Astfel, am pus mâna pe numărul 247. E lucru mare deoarece organizatorii pregătiseră doar 250. Ce știau ei!? 🙂

De atunci au trecut 3 ani. Hippie mi-a fost furată la un an de la prima pedalare iar cea de-a doua bicicletă furată a părăsit pentru totdeauna scara blocului în care stăteam chiar în ziua pedalării de primavară de anul acesta.

Duminica aceasta avem o nouă tură de pedalare. Pedalarea de toamnă, cum ne place nouă să o denumim. 🙂 Din păcate eu nu prea pot participa că nu am ce pedala. Deși am primit număr nou nouț, frumos colorat nu prea se pune problema achiziționării unei a 3-a biciclete, oricât de mult mi-aș dori să particip la pedalarea de toamnă. Pedalați voi și pentru mine? Numere frumoase vă puteți comanda și voi, de aici.

PS: Nu mă risc nici să cer împrumut, dacă nu m-a părăsit ghinionul și pățește ceva bicicleta altcuiva nu mi-aș putea ierta acest lucru. 😀