Ok, poate nu-i urăsc dar, cel puțin în momentul de față, îmi displac puternic. Nu din motive motive estetice sau ce ar ține de feminitate ci din motive de… confort.
Răcită fiind, după o perioadă îndelungată în care am purtat doar fustițe (adică de când a dat caldura până să plec în Redescoperă) am revenit la a purta pantaloni. Din secunda în care i-am luat pe mine mi-a venit a blestema și a-l ocărî pe cel care s-a gândit să-i inventeze.

Am stat și m-am gândit… dacă mie îmi sunt atât de incomozi, cum pot bărbații purta pantaloni? Și nu pot să nu mă gândesc la baiețeii aceia simpatici foc (denumiți, de regulă, metrosexuali) de poartă pantaloni strâmți . Bagajele lor oare cum se simt acolo? Continue reading →

Un leitmotiv puternic al viselor mele este școala. Când chiar eram la școală aspectul frapant al viselor de genul acesta erau situațiile penibile în care mă regăseam brusc și pe care nu le puteam controla (sigur ați visat și voi lucruri asemănătoare). Am citit la un moment dat, prin facultate, Interpretarea Viselor a lui Freud și pe atunci totul a ajuns să aibă sens. Adică ceea ce visam nu era deloc ieșit din comun.

Acum, însă, când a trecut un an de când m-am așezat ultima dată într-o bancă mi se pare extrem de ciudat să visez cu școală, colegi, profesori, lucrări/examene. Mai ales că de cele mai multe ori personajele, locurile, situațiile sunt remixate și mă vizez în banca de liceu cu profersori de generală sau altele asemeni. Continue reading →