Lună: iulie 2019

Povestea cosului de gunoi

In urma cu cateva luni bune, prin februarie, am fotografiat un cos de gunoi – sau mai degraba am sesizat lipsa acestuia pentru un fotoreportaj: Despre gunoaie. In urma cu o luna, aflandu-ma in trecere pe langa magazinul Bega, am descoperit cu stupoare ca vedeta articolului meu, cosul de gunoi, a suferit o metamorfoza.

Cineva cu minimum de spirit civic si cu o lada de lemn la dispozitie a improvizat un cos de gunoi pentru ca trecatorii sa nu-si mai arboreze gunoaiele de stalpul ce marca absenta cosului de gunoi. Foarte frumos.

Iar in cele din urma, a intervenit si providenta iar cosul de gunoi s-a ales si cu o punga de gunoi. Poza facuta aseara:

Nu este o imagine perfecta, stiu. Gunoaiele se scurg in continuare pe langa cosul de gunoi.

Nici nu ar putea fi o imagine ideala deoarece prezenta unui cos nu este de-ajuns pentru a avea un oras curat. Prezenta in sine a cosului ar putea fi eficienta doar intr-o simbioza perfecta cu simtul civic si asumarea unor responsabilitati de catre cetateni.

Pe mine, insa, m-a bucurat sa fiu martora acestei metamorfoze. Mai ales stiind ca sunt alte cosuri de gunoi ce sunt distruse de tot felul de teribilisti si adepti ai vandalismului.

Din pacate nu am poza, dar intr-o dimineata, in drum spre serviciu, am vazut un cos de gunoi ars intr-o statie de firobuz. Ceea ce arata mult mai sumbru decat imaginile de mai sus.

Politici grele la stomac

Pentru mine, politica este hrana pentru canibali, iar eu fiind vegetariana… nu ne prea potrivim. Inca de cand a inceput galceava de la palate am evitat cat am putut tot ce tine de politca tocmai pentru ca stiam ca risc sa-mi stric stomacul. Dar parca nu mai merge sa evit…

Politica romaneasca mi se pare tot mai greu de digerat, chiar si pentru cei cu un sistem digestiv de invidiat.

Astazi am auzit discutandu-se la radio de problema cresterii salariilor profesorilor cu 50%.

Stiu ca e grea viata de bugetar. Stiu ca salariile sunt undeva la limita bunului simt si ca este loc de mai bine. Totusi, sunt de parere ca o astfel de lege nici nu ar fi trebuit gandita, cu atat mai putin votata.

Dar, aparent, asta inseamna politica pentru unii: sa sustii ca vei face imposibilul pentru electorat cu atata tarie incat ajungi sa crezi si tu ca o poti face. Cei ce au votat legea fie erau drogati, fie s-au mintit in asa hal incat au crezut ca se poate. Dar nu se poate… Iar prim-ministrul repeta de zile in sir acest lucru. Iar presedintele, in loc sa aprobe acest lucru, face insinuari cu privire la inaptitudinile prim-ministrului. Continue reading