Imi place la nebunie sa dansez. Din pacate dansez prea rar… Dansul este una dintre cele mai mari placeri ale mele si cea mai placuta forma de exprimare. Ce nu pot zice live sau aici pe blog, sigur zic pe dancefloor. Doar ca acolo nu ma poate “citi” nimeni. Poate doar un alt pasionat de dans.

Este unul dintre motivele pentru care pana nu demult eu tot speram sa gasesc in cluburile pe unde mergeam pe cineva cu care sa “comunic” prin dans. Sa danseze cel putin la fel de nevrotic ca si mine, sa simta muzica pana-n oase si mai ales… sa-mi faca fata pe ringul de dans. Trebuie sa precizez ca pentru mine dansul in doi este o competitie.

Am realizat de curand ca de fapt eu cu DJ-ul am treaba. Nu cu unul anume ci cu cel care are la un moment dat aceasta pozitie privilegiata intr-un club. De ce? In primul rand pentru ca EL este cel care pune muzica. Muzica pe care eu o simt, mi-o insusesc si reflectez prin dans ce mi-a imprimat ea mie. Daca DJ-ul alege muzica in asa masura incat sa-mi intretina starea de extaz, inseamna ca-si face treaba bine. Continue reading →

In urma cu cateva luni bune, prin februarie, am fotografiat un cos de gunoi – sau mai degraba am sesizat lipsa acestuia pentru un fotoreportaj: Despre gunoaie. In urma cu o luna, aflandu-ma in trecere pe langa magazinul Bega, am descoperit cu stupoare ca vedeta articolului meu, cosul de gunoi, a suferit o metamorfoza.

Cineva cu minimum de spirit civic si cu o lada de lemn la dispozitie a improvizat un cos de gunoi pentru ca trecatorii sa nu-si mai arboreze gunoaiele de stalpul ce marca absenta cosului de gunoi. Foarte frumos.

Iar in cele din urma, a intervenit si providenta iar cosul de gunoi s-a ales si cu o punga de gunoi. Poza facuta aseara:

Nu este o imagine perfecta, stiu. Gunoaiele se scurg in continuare pe langa cosul de gunoi.

Nici nu ar putea fi o imagine ideala deoarece prezenta unui cos nu este de-ajuns pentru a avea un oras curat. Prezenta in sine a cosului ar putea fi eficienta doar intr-o simbioza perfecta cu simtul civic si asumarea unor responsabilitati de catre cetateni.

Pe mine, insa, m-a bucurat sa fiu martora acestei metamorfoze. Mai ales stiind ca sunt alte cosuri de gunoi ce sunt distruse de tot felul de teribilisti si adepti ai vandalismului.

Din pacate nu am poza, dar intr-o dimineata, in drum spre serviciu, am vazut un cos de gunoi ars intr-o statie de firobuz. Ceea ce arata mult mai sumbru decat imaginile de mai sus.

Pentru mine, politica este hrana pentru canibali, iar eu fiind vegetariana… nu ne prea potrivim. Inca de cand a inceput galceava de la palate am evitat cat am putut tot ce tine de politca tocmai pentru ca stiam ca risc sa-mi stric stomacul. Dar parca nu mai merge sa evit…

Politica romaneasca mi se pare tot mai greu de digerat, chiar si pentru cei cu un sistem digestiv de invidiat.

Astazi am auzit discutandu-se la radio de problema cresterii salariilor profesorilor cu 50%.

Stiu ca e grea viata de bugetar. Stiu ca salariile sunt undeva la limita bunului simt si ca este loc de mai bine. Totusi, sunt de parere ca o astfel de lege nici nu ar fi trebuit gandita, cu atat mai putin votata.

Dar, aparent, asta inseamna politica pentru unii: sa sustii ca vei face imposibilul pentru electorat cu atata tarie incat ajungi sa crezi si tu ca o poti face. Cei ce au votat legea fie erau drogati, fie s-au mintit in asa hal incat au crezut ca se poate. Dar nu se poate… Iar prim-ministrul repeta de zile in sir acest lucru. Iar presedintele, in loc sa aprobe acest lucru, face insinuari cu privire la inaptitudinile prim-ministrului. Continue reading →