Lună: septembrie 2017

Pe bancile scolii

Stateam zilele si ma gandeam la cum nu mi-a placut scoala.Si asta s-a intamplat din cauza invatatoarelor ticnite( ca au fost mai multe,si au inceput de pe la gradinita ).Acum o sa ziceti ca ma scot zicand ca-i din vina lor.Pai nu bre,nu ma scot..Da’ recunosc ca am avut si eu o parte de vina,asta e clar.Ca a trebuit sa inceapa ea de la un punct.

Incepem cu gradinita,unde eu,ca un copil cuminte ce eram,stateam linistit in bancuta mea si ma jucam cu masinutele,dar joaca se prelungea si in timpu’ orelor.Si asta denota cat am fost eu preocupat de gradinita,vedeti ? Nici nu simteam cu trece vremea peste mine.Educatoarea enervata ce-a facut ?! M-a pocnit oameni buni !! De ce !? Ca am pierdut notiunea timpului..Drept razbunare,nu mai ajungeam pe la gradinita..decat cand ma ducea mama,ca la un moment dat a inceput sa banuiasca. Continue reading

Schimbati-va oameni buni !!!

In ultima perioada vad numa’ chestii care efectiv ma scarbesc.Vad numa’ lucruri care altadata nu se intamplau si aici vorbesc de cum daca esti fata nu mai iesi pe strada odata ce se lasa intunericu’ ca risti sa fii atacata de smecherasii din coltu’ blocului,vorbesc de cum legea pumnului e din ce in ce mai prezenta, si bonus discriminarile rasiale. Toate astea se intampla din ce in ce mai des. Si sa detaliez un pic.

Eram aseara prin oras,cu niste prieteni ne plimbam si deodata vad cum niste baieti injoseau o tipa.Adica,o pipaiau pe fund,pe sani…Saraca fata era ingrozita si cand ne-au vazut pe noi tipii aia au luat-o la goana.Fata aia era inlemnita,dar a reusit sa cheme pe cineva sa vina s-o ia. Ce sa le faci? Animale .. Continue reading

Am revenit

Si uite asa, m-am intors regasita, mai regasita ca niciodata.

M-am regasit si mi-am dat seama ca nu am nevoie de basme, ci doar de acele bucati care formeaza acel basm pe care cu totii vrem sa-l traim. Mi-am dat seama ca povestea mea, pe care as fi vrut s-o traiesc, nu o voi trai (vreau sa spun ca nimeni nu isi va trai complet povestea, cea aleasa de catre el, ci va trai, de fapt, o poveste… una.  Da, stiu, suna trist) , asa ca… cercesc clipele cu adevarat vesnice, dar scurte. Asta este si pretul: mai bine vesnic si scurt, decat trecator si durabil.

Totul porneste de la niste hartiute in care sunt notate niste filme sau localitati si in dreapta cifre care formau orele de plecare si sosire, pana la durerea de cap pe care-o am din cauza ochelarilor care m-au “pocnit” de fiecare data cand saream de pe o trambulina in bazinul olimpic.

Dupa cum spuneam… am mai mult decat as fi putut sa cer vreodata.