Ce este o plasa de umbrire?

Ce este o plasa de umbrire?

O plasa de umbrire permite protejarea unei terase sau unei pergole de soare si de caldura. O poti gasi la un depozit online de materiale de constructii in diferite dimensiuni si culori.

Care este utilitatea unei plase de umbrire?

Plasa umbrire are drept scop principal protejarea impotriva razelor de soare. Acest tip de plasa poate fi din polietilena sau din poliester cu un grad de umbrire situat intre 35% si 95%. Marginile pot fi brute sau dotate cu finisaje. Pentru un plus de longevitate, plasa de umbrire este in general tratata anti-UV si imputrescibila. Poate fi instalata înca de la aparitia primelor zile de primavara si sa fie pliata si depozitata la sfarsitul sezonului cald. Motivul ajurat permite filtrarea aerului si luminii, oferind totodata o protectie eficienta impotriva soarelui. Face sa scada cu câteva grade temperatura resimtita.

Care sunt avatajele oferite de o plasa de umbrire?

Plasa de umbrire ofera avantaje multiple. Este usor de instalat, chiar si de persoanele novice in bricolaj sau in domeniul constructiilor. Designul sau original se pliaza oricarui stil. Este disponibila într-o gama larga de culori clasice sau culori in tendinte. Deoarece acest tip de echipament a fost conceput initial pentru a fi folosit într-un context militar, este extrem de robust si de rezistent, fiind totodata lejer. Depozitarea este facila si nu ocupa mult loc. Pusa pe un gard, plasa de umbrire ne ajuta sa ne protejam de soare dar in egala masura si de ploaie, de vânt si de privirile indiscrete ale vecinilor. Ne ajuta sa prelungim durata de viata a mobilierului de gradina, fara niciun fel de intretinere.

Putem folosi o plasa de umbrire pentru o pergola?

Instalarea unei plase de umbrire pe o pergola ne permite sa profitam din plin de gradina chiar si atunci când afara este foarte cald sau din contra, când ploua usor. Plasa folosita pentru umbrire este usor de instalat. Este mentinuta pe loc de o coarda elastica sau de o curea. Datorita marii diversitati de marimi in care se poate gasi, se potriveste oricarei dimensiuni de pergola. Poate fi decupata cu usurinta cu ajutorul unei foarfeci.

Cum putem beneficia de umbra pe o terasa?

Daca iti doresti sa dispui de o terasa umbrita fara sa fii nevoit sa investesti într-un material costisitor sau greu de instalat, cel mai bine este sa instalezi o plasa de umbrire pe spatiul exterior. Este economica si se pliaza tuturor cerintelor si nevoilor tale in materie de decoratiune la cele mai mici preturi.

Exista plasa de umbrire într-o singura culoare?

Plasa de umbrire traditionala este de tip woodland, adica ofera o combinatie de motive verde, kaki, negru si maro. Insa exista si de culoarea nisipului. Pe langa aceste culori, mai poti profita de alte culori precum alb, albastru, rosu, roz sau violet. Ar fi pacat sa te privezi de un echipament atât de practic si de polivalent.

Redescoperirea și ecologia

De felul meu condamn foarte tare inconsecvența. Fie vorba despre cea a unui brand, unei persoane, unui mesaj, unei atitudini. Dacă promiți ceva, apăi așa să fie și așa să se vadă din toate acțiunile întreprinse. Când ceva se rupe, nu pușcă… parcă nu e bine și reacționez ca atare.

Mi s-a atras atenția cum că aș fi și eu inconsecventă. Ce-i drept, mi s-a întâmplat de multe ori să fiu cu mici chestiuni. Un exemplu e chiar blogul acesta pe care uneori îl las de izbeliște, revin rareori, exprimându-mă mai frecvent pe alte medii. Încercăm să reparăm și asta. Dar fără promisiuni, ci cu acțiuni. 🙂

Revenind, mi s-a atras atenția ca eu sunt toată eco și bio și închin ode naturii. Cum am putut eu, ținand cont de acestea să mă asociez cu o companie petrolieră? Continue reading

Urăsc pantalonii

Ok, poate nu-i urăsc dar, cel puțin în momentul de față, îmi displac puternic. Nu din motive motive estetice sau ce ar ține de feminitate ci din motive de… confort.
Răcită fiind, după o perioadă îndelungată în care am purtat doar fustițe (adică de când a dat caldura până să plec în Redescoperă) am revenit la a purta pantaloni. Din secunda în care i-am luat pe mine mi-a venit a blestema și a-l ocărî pe cel care s-a gândit să-i inventeze.

Am stat și m-am gândit… dacă mie îmi sunt atât de incomozi, cum pot bărbații purta pantaloni? Și nu pot să nu mă gândesc la baiețeii aceia simpatici foc (denumiți, de regulă, metrosexuali) de poartă pantaloni strâmți . Bagajele lor oare cum se simt acolo? Continue reading

Voi (mai) visați cu școala?

Un leitmotiv puternic al viselor mele este școala. Când chiar eram la școală aspectul frapant al viselor de genul acesta erau situațiile penibile în care mă regăseam brusc și pe care nu le puteam controla (sigur ați visat și voi lucruri asemănătoare). Am citit la un moment dat, prin facultate, Interpretarea Viselor a lui Freud și pe atunci totul a ajuns să aibă sens. Adică ceea ce visam nu era deloc ieșit din comun.

Acum, însă, când a trecut un an de când m-am așezat ultima dată într-o bancă mi se pare extrem de ciudat să visez cu școală, colegi, profesori, lucrări/examene. Mai ales că de cele mai multe ori personajele, locurile, situațiile sunt remixate și mă vizez în banca de liceu cu profersori de generală sau altele asemeni. Continue reading

Unde este limita între procrastinare și căutare de inspirație?

Astăzi, înainte să-mi închid calculatorul la birou am vrut să dau un tweet zicând: Before writing on a subject I am not quite familiar with, I spend a lot of time taking in that subject. A lot! Pe urmă m-am răzgândit și am considerat că este un subiect demn de dezbătut. Acum, să și explic în română ce am vrut să zic, cu speranța că nu se va pierde din sens, respectiv, adăuga nonsens.

Când scriem despre un subiect factual, mai ales dacă suntem familiarizați cu el, e destul de simplu. Bineînteles, și acesta presupune research și punerea la punct a ideilor, informațiilor dar procesul este unul destul de metodic. De culegere, i-aș zice eu. Continue reading

Ma apuc de taximetrie

Unicele momente în care regret că nu dețin permis de conducere sunt acelea în care mă regăsesc într-un taxi condus de câte un șofer… dubitabil. Din punct de vedere moral, profesional, educațional și orice alte aspecte s-ar mai potrivi.

Când zic că mă apuc de taximetrie nu mă refer neapărat că m-aș face șofer de taxi, deși de multe ori la câte indicații mă văd obligată să dau unora, mă simt capabilă și de aceasta. Mă refer, de fapt, că m-aș apuca să mai elimin dintre specimenele descrise mai sus. Sau, cum ziceam pe twitter: m-aș face criminal în serie, victimele fiind taximetriștii. Continue reading

Act like you are there!

Și, cum ziceam aici, acesta este primul articol dintre cele cu care probabil vă voi obosi, despre Social Media. Tagline-ul propus este: Don’t just be there, act like you’re there!

Scenariu: Un gathering (cum îmi place mie să denumesc diversele activități sociale) dansant. Muzică bună, oameni faini, distracție. Tu doar stai și privești. Nimic rău, dacă scopul este acela de a observa, dar dacă vrei interacțiune, în niciun caz abordarea potrivită.

Și acum, înapoi la social media. Ce vreau să zic este că foarte mulți realizează importanța social media, își dau seama că ceva trebuie făcut, se panichează și răsar prin social media. Își fac conturi de twitter, conturi de Facebook, dau add la oameni, pe urmă își dau seama că de fapt trebuia să-și facă pagină și pe urmă… gata: sunt pe social media. Continue reading

Late to the party?

Scenariu: Afli în ultimul moment despre un eveniment la care ți se spune că nu poți lipsi. Dacă lipsești de la evenimentul respectiv exiști în van, pierzi tot ce înseamnă esența unei vieți sociale. Se mai adaugă și ca evenimentul să aibă loc în capătul celălalt de oraș față de tine. Stai mult pe gânduri și te gândești dacă merită să depui eforturi pentru a ajunge. Își răsună în minte afirmațiile cum că acesta este un eveniment de la care nu poți lipsi. Dar este târziu și nu mai vezi sensul. Ce faci? Te duci! Cum să lipsești!? 🙂

Când vine vorba despre social media, petrecerea este încă în toi. Pe câte avantaje și roade au cules cei care s-au apucat de ea mai din timp, pe atâtea poate culege oricine se apucă acum, dacă o face așa cum trebuie.

Nu voi înţelege niciodată companiile care stau pe gânduri înainte de a se prezenta frumușel pe social media, deşi văd că altele cu profil similar se folosesc deja de acest mediu cu mai mult sau mai puțin succes.Important este că se folosesc, nu doar se află acolo. Continue reading

În căutarea mea

De regulă, un astfel de post, ar fi scris în engleză. Însuși faptul că scriu în română mă sperie. Prin urmare, be afraid.

M-a întrebat cineva de curând care este prioritatea mea pe termen scurt. I-am răspuns că redescoperirea mea.

Nu sunt neaparat pierdută ci doar detașată de anumite părți de-ale mele. Și vreau să gasesc lipiciul care să le pună la loc cum trebuie. Lipiciul la care mă gândesc eu este o formă de exprimare.

Vreau să creez ceva care să exprime lucruri nespuse și chiar negândite, dar simțite. Insist… să gasesc lipiciul care să-mi reatașaze părți pierdute din mine. Continue reading

Gand scurt

M-a stragulgerat un gand scurt dar care nu incape in cele 140 de caractere de twitter, nu merge ca status update pe Facebook, nu poate fi condensat intr-un citat pe tumblr asa ca nu-mi ramane decat sa-l pun pe blog.

Stiti cum se zice ca stomacul se mareste, respectiv se ‘ingusteaza’ in functie de cat si ce mananca o persoana, cat de des etc.

Astazi m-a strafulgerat un gand ca este cam la fel si cu relatiile interpersonale, cu apropierea fata de oameni, cu sentimentele. Cand ne lipsesc anumite sentimente, nu le resimtim o perioada indelungata ajungem sa credem ca putem si fara ele sau mai rau, ca suntem incapabili sa le mai simtim. Continue reading