Spuneam acum cateva zile ca oamenii din viata mea sunt foarte importanti dar uneori as vrea sa pot sa plec de langa ei. Sunt o persoana cu multa rabdare si ma consider destul de intelegatoare, dar totul are o limita. Ieri m-a sunat un prieten sa-mi spuna ce viata grea are dupa ce nu mi-a mai vorbit si m-a lasat cu ochii in soare cam de fiecare data cand trebuia sa ne vedem

Sunt suparata pe mine, nu pe el pentru ca trec totul cu vederea, iert si mergem mai departe fara ca eu sa ma gandesc ca si a doua oara va face la fel. Nu e prima data cand fac chestia asta, dar oamenii continua sa faca aceleasi lucruri si cred ca nu isi dau seama ca la un moment dat, ceea ce spun si ceea ce fac chiar nu imi aduce zambetul pe buze.

Ma simt prost cand toti cei pe care ii consider prieteni uita de mine si atunci cand sunt plecata nu imi trimit nici macar un sms sa vada daca mai traiesc (si aici ma refer la perioade mai mari de timp, nu un weekend, ci cateva luni). Ma simt prost atunci cand oamenii imi spun “am venit la tine pentru ca stiu ca ma poti face sa ma simt bine”…ce dracu sunt eu, clovn?

Sau poate sunt eu nebuna…

Oamenii sunt un drog, actiunile lor sunt mai puternice decat heroina pentru ca dau dependenta si asa cum te pot face sa zambesti si sa te simti fericit te pot omora, in interior. Ma declar dependenta de ei, am nevoie zilnic de o doza de zambete, de imbratisari si pupici. Zilnic ofer la randul meu doze mici, dar puternice.

Mereu mi-a placut sa fiu inconjurata de oameni, ma simt foarte bine cand cei din jurul meu imi zambesc si ma fac sa ma simt bine, dar am si momente in care compania lor este mult prea mult pentru mine. Nu cred ca o sa mai vreau vreodata sa locuiesc cu alte persoane in aceeasi casa si nici la camin nu vreau sa merg pe parcursul facultatii. Poate pierd niste momente frumoase dar nu vreau sa impart cei patru pereti cu nimeni.

Ma atasez foarte repede de oameni si chiar daca poate nu stiu sa imi arat afectiunea, iubesc si respect, am incredere si de multe ori sunt ranita dar iert repede si am foarte multa rabdare, caut mereu partea buna in oameni si ma concentrez asupra ei. De ziua mea mai vreau o doza, cum multe imbratisari si multe zambete.

Multumesc din sufletel celor care-mi sunt aproape mereu si ma iubesc. Sa ma iertati de va gresesc, nu o fac intentionat.

Astazi spunea Grapefruits ca e minunat sa sti ca cineva te iubeste, ca ii e cuiva dor de tine, dar ce te faci atunci cand sti ca esti o povara pentru persoana pe care tu o iubesti? Ce faci atunci cand sti ca cel iubit iti zambeste si in mintea lui e cu totul altceva? E cel mai frumos sentiment sa sti ca tu esti motivul fericirii cuiva si cel mai dureros sa sti ca pentru acel cineva tu nu esti un motiv de bucurie, ci doar “ceva ce trebui sa indure”.

Astazi am aflat niste lucruri care m-am tulburat, la care nu ma asteptam acum pentru ca totul era frumos in aparenta. Prea frumos sa fie adevarat. Ati avut 19 ani si stiti cum e sa iubiti la varsta asta, cat de frumoasa vi se pare viata si cat de roz e. Eu nu o vad prea roz, nici macar rosie nu este. Au existat persoane care mi-au spus ca ceea ce simt eu nu e iubire, ca la 19 ani nu poti sa iubesti. Si ce iti pasa tie care sunt sentimentele mele, te incalzeste cu ceva ca mie mi se pare ca iubesc sau iubesc cu adevarat? Stiti care e cel mai urat lucru la 19 ani? Sa te prefaci ca esti ok pentru ca asta vor ceilalti sa auda.

Nu imi plac persoanele care rad de sentimentele mele, din tot felul de motive absurde. Atata timp cat pentru tine nu simt nimic, nici macar prieteni nu suntem ar fi bine sa nu mai faci pe zmeul si sa taci. Sunt om si am sentimente. De ce judecam? De ce judecam sentimentele altora? Pentru ca noi nu le-am simtit inca? De ce nu putem sa vedem cat de frumos e zambetul unei persoane atunci cand iubeste? De ce sunt oamenii rai? De ce eu sunt rea uneori? De ce…de ce?

Mi-am dat seama ca oricat as incerca sa fiu draguta sa ma inteleg cu unii oameni ei continua sa ma calce pe coada crezandu-se zmei. O sa zburati intr-o buna zi daca va tot umflati in pene, dragi mei;)

Am fost un copil prostanac (nu ca acum as fi altfel)..credeam ca tot ce zboara se mananca.Acum parca mi-am mai revenit putintel.

Cand eram mica credeam cu tarie ca exsita Mos Craciun (si acum cred ca exista,dar nu va spun:p).Zilele trecute,stand de vorba cu mama despre Sarbatori mi-am amintit o intamplare destul de haioasa.

Imi doream foarte mult sa merg cu colindul ( prin acele parti, se merge la 12 noaptea ) si fiind mititica nu ma lasat singura.Stiu ca era cea mai mare bucurie cand venea 23 decembrie, si mergeam sa cumparam covrigi si biscuiti…yummy, nu rezistam fara sa nu fur cateva. Prima data am cand am mers cu colindul, am mers cu unchiul meu.Ca sa faca fata celor aproximativ 4 ore de mers pe jos,prin zapada si frig mama m-a trimis la culcare, si m-am dus fara sa comentez pt ca stiam ce ma asteapta dupa.

Se obijnuia sa primim cadourile in seara aceea ( Mosului ai eram mai usor sa le puna sub brad cand nu eram noi acasa:P ) si atunci am primit o pereche de ghete negre, de care am fost foarte incantata, numai ca bucuria aceasta a disparut cand unchiu mi-a spus ca Mosu’ a venit a intrat in casa si a mancat , au stat de vorba..si venise cu sania lui cu reni.Va dati seama cat de suparata am fost ca mama nu ma trezise sa il vad pe Mosu’ 🙂 ).

Am fost botoasa cateva zile,ca nu l-am vazut, ca nu i-am vazut sania…si acum sunt suparata:)

Eu tot nu am inteles, de ce este neamul romanilor atat de nesimtit? Nu de alta, dar in fiecare zi vezi un roman mai nesimtit decat altul. In fiecare zi vezi un roman care iti dovedeste ca este prost. In fiecare zi vezi un roman care dupa ce ca este prost, mai si semnalizeaza. Acum spuneti-mi si mie, ce rost are sa urinezi la 5 metri de casa ta, cand te puteai duce in casa, la WC si sa iti faci nevoile ca un om, nu ca un animal?

Ai preluat modelul de la cainii tai care urineaza peste tot, marcandu-si locul, sau care este cauza? In acest fel, ai marcat gardul vecinului, si te-ai facut cunoscut! Nici nu iti pasa cand trecea lumea pe langa tine, tu iti vedeai in continuare de actiunea pe care o desfasurai….

Un alt caz, a fost cu bacsisul care trebuie sa il lasi chelneritei, fiindca te-a servit. Sta langa tine o noapte intreaga, ai masa plina de zeci de sticle de bere, vin, ai dat dedicatii de milioane de lei, si cand a venit vorba sa platesti, ai asteptat si restul de 50 bani pe care chelnerita trebuia sa ti-l dea. Sa nu mai vorbesc de faptul ca s-a purtat ireprosabil, si a servit destul de bine. Limbaj frumos, aspect frumos, “profesionista”. Dar tu nu, cred ca nu ti-a placut fata ei…

Hefaistos este un zeu din mitologia greacă și este cunoscut ca stăpânul focului. Sunt foarte pasionata de poveștile mitologice și mă bucur să vă povestesc despre acest zeu fascinant.

Hefaistos este adesea reprezentat ca un bărbat cu un ciocan. Dar știi ce-l face atât de special? El este zeul focului și al forjatului! Cu ciocanul său de aur, el poate crea lucruri uimitoare din metal. De la săbii strălucitoare la armuri puternice, Hefaistos știe cu adevărat să lucreze cu metalul.

Dar poveștile despre Hefaistos nu se opresc aici! El a avut o poveste tristă și inspirațională. Se spune că atunci când era doar un bebeluș, mama sa, Hera, l-a aruncat din Olimp pentru că era diferit de ceilalți zei. Hefaistos a căzut pe Pământ și și-a lovit piciorul, devenind astfel șchiop pentru tot restul vieții sale.

Dar știi ce este extraordinar la Hefaistos? El nu s-a lăsat descurajat de această poveste tristă. A învățat să-și folosească abilitățile în ciuda handicapului său și a devenit cel mai mare forjor din toată mitologia greacă. El a creat obiecte magice pentru alți zei și eroi, ajutându-i să-și îndeplinească misiunile și să înfrunte monștrii înfricoșători.

Îmi place să cred că Hefaistos este un fel de super-erou al mitologiei grecești. Cu ciocanul său de aur, el a forjat arme și echipamente care au ajutat la salvarea lumii de multe ori. Și, chiar dacă a avut o viață dificilă, a dovedit că poți reuși și să fii un adevărat erou indiferent de obstacolele pe care le întâlnești.

Așa că, prieteni, să ne inspirăm de la Hefaistos! Să nu ne lăsăm descurajați de dificultăți și să folosim abilitățile noastre pentru a face lumea un loc mai bun. Hefaistos este dovada că putem fi cu adevărat speciali, indiferent de cine suntem sau de unde venim.

Sursa: Hephaestus – Greek God of Fire

Astazi am avut o discutie, cu o persoana, care mi-a spus ca Serele o sa fie o afacere de viitor. Investitia in fostele sere comuniste, este o afacere foarte bune, care o sa dea profit. Investitia se amorseaza in 2-3 ani de zile, iar apoi incepi sa ai profit. De ce sunt serele o afacere de viitor? Deoarece se consuma tot mai mult. Deoarece taranii sunt cam ingraditi sa isi vanda produsele in piete. Deoarece se cumpara in cantitati industriale, iar taranii care produc in cantitati mici nu or sa poata sa tina pasul cu cererea, si astfel vor intra in joc marile sere din Romania, care vor oferi aceea cantitate necesara.

Stiu, trebuie investit mult, insa ganditi-va la profituri. Toate se scumpesc, mai ales alimentele. E bine sa ai o sera mixta, de la legume, pana la fructe si flori. Da, sa fie mixa, fiindca nu sti din ce iasa banul, si ce cerere o sa fie pe piata. Am observat ca serele de la Craiova deja au inceput sa le renoveze, si sa le puna pe picioare. Cred ca mai mult de jumatate din ele sunt functionabile. Geamurile s-au inlocuit cu material plastic, rezistent la precipitatii si schimbari de clima. O idee foarte buna, iar cine a investit acolo o sa aiba de castigat.

Sa nu mai vorbesc, ca se pot atrage o gramada de fonduri europene catre viitoarea sera. De ce? Fiindca poti s-o faci intr-o zona rurala, angajezi oameni, forta de munca ieftina, si o sa mai ai si anumite facilitatii de la stat. Cine este in domeniu, cred ca stie mai bine. Eu deocamdata nu am prea multe cunostiinte despre asta. Probabil ca Alin ar putea da un raspuns la asta, fiindca a studiat probleme asemanatoare. Ai bani? Investeste in ceva! Nu juca la bursa, ca poti pierde tot ce ai facut intr-un an…

Doar ce m-am intors de la magazin, un pic uimit. Romanii cumpara alimente numai pe baza de bonuri…de masa! Da, acele bonuri pe care le primesc la servici, sau bonuri pe care le cumpara de la altii, pe bani putini. Sunt unii care au nevoie de alcool, si in acest fel isi vand bonurile de masa. Interesant este faptul ca romanul vine la magazin numai cu bonuri de masa. Nu vine nici macar cu 1 leu in buzunar. El vine doar cu bonurile.

Care sa fie cauza? Romanu’ nu mai are bani? Atat de tare a saracit romanul incat nu mai are bani sa faca cumparaturile, si de aceea toate sperantele lui atarna de acele bonuri de masa? De ce va zic asta? Fiindca am vazut multe persoane in aceasta situatie. Nu numai una, doua, ci mai multe. Drept exemplu, am stat la magazin vreo 10 minute, pana a apucat o dominisoara sa ma serveasca.

Voiam niste cascaval, aliment pe care l-am si cumparat. A venit o doamna, bine imbracata, cu bonuri de masa in mana. A facut cumparaturi de vreo 80-90LEI. A dat bonuri si mai trebuia sa dea o diferenta de 1 leu. Nu avea bani. Doamna i-a mai luat din plasa o pulpa de pui, ca sa se ajunga la o suma fixa!

Acum cateva zile, aceeasi situatie cu cineva care cumparase carnati. A trebuit sa renunte la un carnat, pentru a nu mai da bani din buzunar, bani pe care nu ii avea. Pe ce muncim fratilor? Pe bonuri de masa?

Sper sa aveti un Weekend placut, asa cum o sa am si eu! Sper sa fie unul placut, fiindca ma astept la un raspuns din partea Alinutei. Stiti ce important este pentru mine, cred ca si pentru ea, si de aceea astept un DA ferm si un sarut dulce de tot, dupa acest DA! Va las sa va ganditi ce vreau sa zic, atunci cand vorbesc despre cele doua raspunsuri care le pot primi maine: DA si NU!

Peste cateva ore urmeaza sa plec din oras, si cel mai probabil o sa ne auzim duminica, cand o sa va zic si voua raspunsul Alinutei, la cererea mea in…. Hope will be a YES! Acum este timpul pentru un pic de somn, fiindca urmeaza un drum obositor, cat de cat, si va dati seama ce este in capul meu acum, numai la blog si la Internet nu ma mai gandesc. Asa ca dragii mei, ne auzim duminica, cand o sa revin, fericit sau suparat, cu un video sau cu poze! Pot sa vin si fara nimic, totul depinde de ea…

Un weekend placut, si sa-mi urati bafta!

Se pare ca am gasit antidotul pentru plictiseala. Acesta se numeste Filmul Documentar. Tocmai ma uit la un documentar despre ciocnirea a doua trenuri. Interesant, bine realizat, cu multe date si foarte usor de inteleg. Cred ca National Geographic a ramas unul dintre cele mai bune canale pentru documentare diverse, de la plante si animale, pana la catrastrofe si tehnologii. Bineinteles, nu se compara cu Discovery Channel, dar e pe aproape…

Astazi am fost plictisit. Din cauza ca nu mi-a mers netul, nu am putut sa scriu pe blog, nu am putut vizita anumite site-uri pe care le vizitez zilnic, mai exact nu am putut decat sa ma joc pe localhost cu niste scriptulete php si sa ma uit la TV. Asa ca am gasit acel documentar despre ciocnirea celor doua trenuri. Mi-a alungat imediat plictiseala. Incercati si voi, efecte garantate!