Era o după-masă tare abătută.  S-a întâmplat destul de curând. Chiar alaltăieri… mergeam singură spre Zorki pentru a bea un vin fiert şi pentru a face matematica mai frumoasă. Mă gândeam la toate neajunsurile mele. Mă scăldam în privirile oamenilor, înotam împotriva curenţilor gândurilor rele. Era ceva ce nu îmi dădea pace, ceva ce-mi otrăvea sufletul… Uitându-mă încruntată spre asfalt, hotărăsc să ridic privirea, chiar dacă… chiar dacă, poate, nu asta fac cei care au fost şi sunt învinşi.

Şi uite asa, s-a întâmplat ceva.

Poate o să vă miraţi ce-i cu stâlpul acela, ce-i cu Costel Busuioc, ce-s cu oamenii ăia,  dar… acolo este acel lucru mărunt care m-a facut să…

… zbor.  :)

Şi nu ştiam cum să mă bucur şi cum să arăt că eu mă bucur… Incredibil.

Unele lucruri nu degeaba sunt acolo unde ele sunt.


Articole asemănătoare