Prieteni?

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune

Când eşti mic consideri pe oricine îţi împrumută maşinuţa sau păpuşica barbie drept cei mai buni prieteni. Ce frumos…Ce uşor e sa schimbi prieteni atunci, ce uşor e să ai încredere în toţi dar de fapt să n-ai în niciunul, să îi faci sa creadă că îi apreciezi dar acest lucru să fie valabil decât pentru mami şi tati ca doar ei îţi cumpără jucării ca sa te joci cu alţi copii şi sa îţi faci prieteni.

Creşti, începi şcoala, ajungi la gimnaziu şi reuşeşti să selectezi din marea de tovarăşi câţiva pe care îi consideri capabili să îţi fie prieteni, care corespund definiţiei din DEX. Urmează diverse momente frumoase alături de cei câţiva buni prieteni ( 2-3 sa zicem, nu mai mulţi ). Nu vă provoacă nimeni, sunteţi cei mai celebri din şcoala, sau aşa vi se pare. Toţi vă apreciază pentru prietenia voastră sinceră şi de neclintit.

Urmează liceul, eh… aici se mai schimba lucrurile. Poate nu nimeriţi în aceeaşi instituţie de învăţământ dar nu-i nimic că stabiliţi voi o zi pe săptămâna în care vă intâlniţi la un suculeţ şi vă povestiţi ce aţi făcut. Vise tată…vise… Oricum poate vă descurcaţi dar dacă apar dup-aia fetele/baieţii, cluburile, fiţele, ţigările, băutura, maşinile şi banii? Interesele comune încep sa dispară, la fel şi încrederea, percepţia asupra vieţii se schimba, afecţiunea scade, începeţi să puneţi preţ mai mult pe partenerul “conjugal” şi pe colegii de clasa şi în cele din urmă poate şi stima dispare.

Probabil ai impresia că am scris mult şi n-am transmis mai nimic. Aşa o fi. S-a mai scris despre prieteni probabil pe alte 123582 (mii) de bloguri. Simţeam doar nevoia sa îţi spun: dacă ai trecut prin etapele pe care le-am descris mai sus şi încă te simţi ca în gimnaziu (în ceea ce priveşte prietenii normal că doar despre asta e vorba) atunci eşti printre puţinii norocoşi care incă se bucură de prieteni adevăraţi. Preţuieşte-i că niciodata nu ai de unde să şti cum apare o ceartă care sa ducă încet încet la nerespectarea definiţiei de mai sus.

Nu mai pun nici o intrebare retorică ca să te instig la comentarii. Ţi-am scris un text simplu,sincer, făra figuri de stil ca să te fac să te gândeşti măcar pentru o clipă câţi dintre amicii tăi îţi sunt şi prieteni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *