… şi m-am dus agale până la fereastră cu ochii închişi.

Ţi-aş fi dat ochii mei şi sufletul meu, ca să vezi ce-am văzut şi ca să simţi ce am simţit. Un fulg hotărăşte să-şi lase toată povara lui pe umerii mei cei goi pentru acel ultim dans, iar amintirile încep procesul de tatuare a reproşurilor transformându-le în leziuni invizibile ca de fiecare dată, ca mâine, ca poimâine…

Şi-acum iarnă, aşa cu tot, cu frig, vino-n braţele mele. Fă-o curăţenie în sufletul meu, ascunde ce e de ascuns, vindecă ce e de vindecat şi învaţă-mă ce-am uitat…

23 noiembrie 2008  => 20 ianuarie 2010

Articole asemănătoare