111 lucruri in 1111 zile.

1. Sa vopsesc cateva usi de la mine din apartament (sunt 6 usi ce asteapta sa fie vopsite, iar pana acum am vopsit 2 usi).
2. Sa-mi fac un mare, mare desen gen grafitty.
3. si sa-l pun pe tavanul de la mine din camera. Read more

Cu această ocazie deschid o nouă categorie blogului “Fapte cotidiene”… ca să vă povestesc o întâmplare care m-a lăsat perplexă, cu ochii bulbucaţi.

Orele mele se terminaseră şi aveam de ales paşii pe care am să-i urmez spre casă, aşadar,  în acel moment preferam autobuzul pentru că în urmă cu câteva zile, mi-am dat seama că n-am mai urcat într-unul de una bucată vreme. Numai bine, urc în 4-le şi cobor la Sora. Îmi târăsc picioarele pân’ la stop şi stau, şi stau… Era un poliţai care dirija circulaţia, bietul om că atâta-l înjurau pietonii…; şi stau… şi stau… deja se făcuseră de trei ori verde la pietoni şi tot nu ne lăsa a trece. Credeam că noi, ăştia pietonii, eram invizibili, dar când să casc ochii mai bine, îl văd pe Funar ( fostul primar al Clujul înainte să fie Boc ) în faţa mea, nervos, făcea ca o maimuţă, apoi se aud sirenele de la maşiniile de poliţie… Boc venea acasă.

Era ca la circ, ca la teatru, cum vreţi voi să spuneţi. Pietonii înjurau, poliţaiul la fel, însă de unul singur contra mulţimii, Funar se maimuţărea, Boc îşi savura cafeaua în limuzină amăgit, iar eu… eu tăceam.

Şi PAC!

Se face verde la pieton. Deşteptul de Funar ca să îşi scoată în evidenţă şi mai puternic maimuţăreala, trece strada fără permisiunea poliţistului, iar jucăriile lui Boc “jonglau” pe lângă el…

Aşa spectacol să tot mai vezi!

Mereu m-am întrebat cum este să fii o picătură curată şi fragilă, să fii atât de incoloră, de inodoră şi de insipidă…

Mereu m-am întrebat cum este să cazi de la înalţimi înalte, să te zbaţi ca să îţi faci drum prin aer sau să te izbeşti de asfaltul cel dur… Să uzi întregul oraş, întregul deal, întreaga pădure, întreaga lume; cum este să aluneci pe o frunza sau să te ţii de ea sau, pur şi simplu, cum este să fii lacrima durerii.

Până acum mă bucuram de ploile de vară, de acele ploi călduroase, de acele ele care mereu erau bine venite, şi ce bine îmi era, cât de mult puteam să mă bucur…cât de adevărat puteam să zâmbesc…
Azi în drum spre casă, am desfăcut umbrela, am ţipat tăcut şi dureros în liniştea gălăgioasă, iar sufletul mi l-am îngheţat dinainte să mi-l îngheţe frigul… Puterea mi-o strângeam în dinţii, tâmplele se ciocneau, iar picăturile, picăturile: pic-pic-pic.

“E un gri atât de gri pe cer… şi plouă nervos.. E atât de toamnă… “

E dimineata.

Stiu ca e dimineata pentru ca “tic-tac”ul ceasului suna somnoros, iar visul meu nu s-a terminat. Ma gandesc ca ar trebui sa iau pixul in mana si sa scriu sau sa iau pensula ca sa dau nastere a catorva capodopere posibile dar refuz.

Iata-ma pierzandu-ma pe cararile otravite sufletesti.

Au! Asta m-a durut… E realitatea veche. Umbland desculta in trecutul meu trebuie sa am grija sa nu ma tai de cioburile ruginite si sa ma feresc de vantul ce vrea sa ma mature si de frigul ce vrea sa ma inghete… Ce sunt cu aceste ciori? De cand am ciori in sufletul meu? Stiam doar de porumbei albi… Cred ca sunt greselile ce le-am lasat in trecut…

Ar trebui sa salvez ceea ce inca mai pot, iar tu… tu, nici sa nu indraznesti sa ma gasesti.

Simteam cum pulsul lua razna de fiecare data cand un gand imi zbuciuma mintea aparent lucida. Simteam cum hemoglobinele din venele mele se saturasera sa urmeze acelasi traseu obisnuit si doreau a-l parasi. Simteam cum picaturile de transpiratie imi lipeau firele de par de pielea alba. Simteam cum starea mea bolnavicioasa si plictisitoare devenea una de nerabdare acuta si incurabila. Simteam cum pupilele se dilatau la fiecare iluzie intrata-n suflet pentru a mi-l hrani. Simteam cum gatul se usca. Simteam cum mainiile ma dureau. Simteam cum urechiile mele luau foc.
Simteam cum eu ma luptam cu mine… Read more

Si uite asa, m-am intors regasita, mai regasita ca niciodata.

Read more

Am plecat la mare… Una bucata de vreme nu ne vom auzi numai prin dor…
Asadar, va doresc celor care raman acasa anul acesta adica celor care nu se duc nicaieri, sa se distreze macar un pic, doar asa un pic… Fiecare vara ar trebui sa fie speciala. Vara este speciala… Vara are cele mai lungi nopti.