Cat timp pasii mei saruta pamant american, voi incerca sa culeg cat mai mult din ceea ce inseamna America. Am auzit de la cineva cateva povesti cu si despre ei. Mai subtil, daca putem spune asa… cu si despre prostia americanilor.
Am lipsit destul de mult. Nu a fost vina mea, aveam alte prioritati si din pacate, am lasat blogul deoparte; dar avem o noutate, una destul de esentiala pe care cred ca deja ati observat-o.
Am văzut că Ozana nu a mai scris nimic şi am zis să salvez eu situaţia. Singura problemă este că nu prea am nici o idee. Nu pot să îmi vărs indignările aici pentru că nu e blogul meu personal şi nu am nici alt eveniment interesant de povestit dar, o să improvizez ceva. [sper]
Ia te uita, iar inventez o leapsa. 
Sper sa fie cat mai apreciata de catre majoritatea bloggerilor pentru ca cealalta nu prea a avut succes. 
Cred că nu de puţine ori, când te plimbai cu prietena sau cu câinele prin parc şi auzeai la un tip cu părul mai în ochi Metallica îţi ziceai, oai ce emonel distrus. Dar de ce?
Ţie-ţi place iarna?
Eşti persoana care înjură şi tremură în staţie, aşteptând autobuzul sau persoana ce-şi ia mănuşile şi căciula şi iese afară să se bucure de chestia aia albă, udă şi rece numită zăpada ? Cum s-au anunţat peste tot ninsori, presupun că toţi se “confruntă”, să zicem aşa, cu gerul şi zăpada, nu? Citeste continuarea…
Astazi voi propune o dezbatere.
Haideti sa invartim, sa rupem, sa intoarcem pe toate partile fericirea. Sa n-o lasam sa respire pana nu aflam tot despre ea. S-o tragem de par, sa-i punem milioane de milioane de intrebari. Sa nu mai aibe scapare.
Povesteam cu doi prieteni buni, Marian si Razvan, despre fericire, fiecare avand o parere diferita despre ea. Prima data mi-a trecut prin minte, fericirea totala. Ma gandeam cum as putea sa umplu intreaga lume de fericire. Apoi, am inceput sa imi dau seama ca fiecare om se gandeste la propria fericire. Ok. Hai atunci sa vorbim despre fericirea mea, a ta, a lui si a ei.
Eram într-o şedinţă şi priveam spre fereastră în îndepărtare. Ningea. Era peisajul ce mă încălzea; era singurul lucru pentru care zâmbeam. Deseori am impresia că aparţin anotimpului acesta îngheţat chiar dacă acum tânjesc după vară. Citeste continuarea…
